Începutul secolului al XX-lea a însemnat, în Rusia, epoca tuturor curentelor de avangardă. Daniil Harms (1906-1942) este unul din reprezentanții acesteia. Lectura textelor lui Harms ar putea impune tot felul de apropieri care nu au însă un suport comparativ tradițional. Se pot stabili analogii cu literatura expresionistă (Ivan Goll, Gottfried Benn), dacă-i plasăm scrierile într-un context german. Anume afinități atitudinale îl pot lega de Kafka sau Slavomir Mrozek. Pus în context francez, Harms se va găsi printre afinii lui Alfrd Jarry, Erik Sație, Apollinaire sau printre dadaiști. Eugen Ionescu poate fi pomenit de asemenea, în această ordine de idei. Alte conexiuni au fost stabilite cu englezii Lewis Carroll sau Edward Lear, ca premergători ai literaturii absurdului. Harms avea o puternică vocație histrionică. Ca și cei mai mulți „clovni” și comedianți, Daniil Harms suferea de melancolie, probabil tocmai pentru că, precum îi spune Lenin lui Gorki, clovnii și excentricii au capacitatea de a sesiza ilogismul banalului. Cu această capacitate Daniil Harms a construit o operă care rezistă eroziunii timpului, banalizarii. Fragment din volum: „5. Când doi oameni joacă șah, mie mi se pare întotdeauna că ei se înșală unul pe celălalt. Mai ales dacă se joacă pe bani. În general, mie mi-e greață de toate jocurile care se joacă pe bani. De altfel, interzic practicarea lor în prezența mea. lar pe cartofori i-aș pedepsi. Aceasta este cea mai potrivită metodă de luptă împotriva jocurilor de noroc. În loc să ne ținem de jocuri de cărți, mai bine ne-am aduna laolaltă și ne-am face unul altuia morală. De altfel, însă, morala-i cam plidisitoare. Mai interesant este să faci curte femeilor. Femeile m-au atras întotdeauna. Întotdeauna m-au emoționat picioarele femeilor, mai ales de la genunchi în sus. Mulți le socotesc pe femei niște ființe păcătoase. Eu însă nicidecum! Dimpotrivă, eu le socotesc ceva chiar foarte plăcut. O femeiușcă plinuță, tinerică! Prin ce este ea păcătoasă? Nu este chiar deloc păcătoasă! ... Tot ceea ce spune Leonid Savelievici, am spus deja eu, cândva, demult. Și nu numai Leonid Savelievici. Oricine ar fi bucuros să prindă măcar un singur crâmpei din gândurile mele. Mie însă și asta mi se pare caraghios. Bunăoară ieri, dă fuga la mine Oleinikov și-mi spune că s-a încurcat cu totul în ce privește problemele vieții. I-am dat diferite sfaturi și l-am concediat. După ce l-am fericit astfel, a plecat în dispoziția sa cea mai bună. Oamenii văd în mine un sprijin, repetă cuvintele mele, se minunează de faptele mele, însă nu-mi plătesc nimic. Oameni tâmpiți! Aduceți-mi bani mai mulți, și-o să vedeți cât de mulțumit am să fiu. 6. Acum am să spun câteva cuvinte despre Alexandr Ivanovici. Asta-i un flecar și-un jucător pătimaș. Și dacă pun preț pe el, este pentru că mi-e supus. Zile și nopți face de gardă pe Iangă mine și nici nu așteaptă altceva din partea mea decât aluzia la vreo poruncă.”
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
