Unde se odihnesc vulturii

O uluitoare radiografie umana a ultimilor ani de comunism   Poate constient, poate nu, Gabriel Chifu ne-a livrat aici o uluitoare radiografie umana a ultimilor ani de comunism. Umanitatea din orasul F. [...] este provinciala, cu un orizont spatial limitat, dar cu o remarcabila capacitate de a transgresa limitele prin puterea imaginatiei. - Razvan Voncu, 2020   In literatura noastra, romanul vietii de provincie are o traditie care coboara din Sadoveanu (Locul unde nu s-a intamplat nimic) pana la Mihail Sebastian (Orasul cu salcami). Craioveanul Gabriel Chifu e aici un inovator, dupa Paul Georgescu, indreptandu-si insa eforturile in alta directie decat el. Am putea-o numi, la prima vedere, o dostoievskianizare a romanului de provincie. - Ovid S. Crohmalniceanu, 1987   Autorul isi construieste romanul la vedere, totul este dat pe fata, chiar cu oarecare ostentatie a transparentei; si totusi, rezultatul este oarecum analog cu cel obtinut, intr-o cunoscuta anecdota din vremea razboiului rece, de un muncitor care lucreaza la o fabrica de biciclete: tot furand cate o piesa si montandu-le acasa, ajunge sa-si construiasca nu o bicicleta, ci un tanc. Cam la fel se intampla si in romanul lui Gabriel Chifu, un roman cu multe trape, trepte si straturi, o veritabila cutie epica plina de surprize. - Mircea Iorgulescu, 1987   Actuala editie, revazuta si adaugita, reprezinta forma definitiva a romanului Unde se odihnesc vulturii, cu care autorul a debutat in anul 1987, la Editura Eminescu.