Universul din piatra

Un sentiment  Ramasita urmei mele in cuvint nu va spori ruina, nici nu va sterge praful de pe sabii. va ridica pe miini doar pelerina sfisiata si-apoi cu alte pietre o va acoperi.  iar timpla zarii nu va fi impinsa, nici neajuns, nici moarte nu va desolemniza momentul urcarii pe scara a pasarii cu aripile frinte si picurate cu ceara. doar graiul ei va mai musca urechea noptii si-o stea va cobori in lacuri la priveghi.  cite-un copil grabit isi va intoarce capul si va lovi cu batul oglinda in care se mai strimba cerul...  Pentru o natura lirica, o noapte cu trenul este ca un plonjon in valurile memoriei, ca o meditatie la solitudinea lumii, ca o cutie cu metafore si obsesii, care se deschide pe muzica rotilor si curge ca si cum ar proiecta un destin. Citesc si recitesc aceasta productie lirica nocturna, marca Marius Marian Solea, si nu regasesc trenul. Un spatiu si un timp poetic s-au nascut dintr-o calatorie si s-au incheiat odata cu ea, ca o viata redusa la un singur drum. - Cornel Nistorescu