Unul dintre noi minte

    “Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns.     Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma: Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție. Bronwyn, tocilară, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă. Addy, prințesă, este frumoasa populară a liceului. Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri. Cooper, atletul, este starul echipei de baseball. Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului. Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate… Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.      Fragment din romanul "Unul dintre noi minte" de Karen M. McManus:       „Se așază la masa noastră înaltă de bucătărie, vizavi de mine și de părinții mei.     — Bronwyn, mă bucur să te cunosc. Hai să vorbim despre ce s-ar putea întâmpla azi și despre cum ar trebui să faci față evenimentelor la școală.     Bineînțeles. Pentru că asta e viața mea acum. Școala e ceva căreia trebuie să-i faci față.     Își împreunează mâinile.     — Nu sunt convinsă că poliția chiar crede că voi patru ați plănuit asta, dar bănuiesc că au vrut să pună presiune și să șocheze pe vreunul dintre voi, ca să le dezvăluie informații pe care le să folosească mai departe. Asta arată că nu prea au dovezi. Dacă niciunul dintre voi patru nu arată cu degetul spre celălalt și poveștile voastre se susțin reciproc, nu au de unde să apuce mai departe investigația, iar convingerea mea e că în cele din urmă cercetările vor fi închise, iar concluzia va fi o moarte cauzată de un accident.     Gheara care mi-a strâns pieptul toată dimineața slăbește puțin și mă lasă să respir.     — Chiar dacă Simon se pregătea să posteze chestiile alea oribile despre noi? Chiar și cu tâmpenia aia de Tumblr care acum pune paie pe foc?     Robin ridică din umeri cu eleganță.     — La urma urmei, nu sunt decât bârfe și troli. Știu că voi, copiii, luați în serios treburile astea, dar din punct de vedere legal nu valorează doi bani, decât dacă este susținut de dovezi. Cel mai bun lucru pe care îl poți face e să nu discuți despre cazul ăsta. Cu poliția în niciun caz, dar de preferat ar fi nici cu administrația școlii.     — Dar dacă îmi vor pune întrebări?     — Spune-le că te-a sfătuit avocatul să nu discuți cu nimeni atunci când el nu este prezent.     Încerc să-mi imaginez cum ar decurge genul ăsta de conversație cu directoarea Guptă. Nu știu exact ce a auzit sau ce crede școala despre ce s-a întâmplat, dar dacă aș invoca al cincilea amendament, refuzând să comentez, cu siguranță ar stârni multe semne de întrebare.     — Ești prietenă cu ceilalți elevi care au fost la detenție în ziua aia?, mă întreabă Robin.     — Nu chiar. Eu și Cooper avem câteva ore împreună, dar....     — Bronwyn.     Maică-mea mă întrerupe, cu o răceală apărută brusc în tonul ei.     — Ești destul de prietenă cu Nate Macauley dacă a apărut aici aseară. Pentru a treia oară.     Robin își îndreaptă poziția pe scaun, iar eu roșesc. Fusese un subiect aprins de discuție seara trecută, după ce tata l-a gonit pur și simplu pe Nate. Taică-miu credea că a venit pe acolo ca să tragă cu ochiul la casa noastră cu cine știe ce intenții criminale, așa că am avut niște explicații de dat.     — De ce a venit Nate aici de trei ori, Bronwyn?, mă întreabă Robin cu un aer politicos, dar plin de interes.     — Nu e mare chestie. M-a condus până acasă cu motocicleta după ce Simon a murit. Apoi a trecut vinerea trecută pe aici, să pierdem timpul împreună. Nu știu ce făcea noaptea trecută pe aici, din moment ce nimeni nu m-a lăsat să vorbesc cu el.”