Romanul lui Karen M. McManus, Unul dintre noi minte, te transportă ușor-ușor, chiar de la primele pagini, în filmele tipic americane, cu adolescenți forfotind pe culoarele aglomerate ale unui liceu. Într-un colț vezi grupa tocilarilor. Lângă dulapuri râde zgomotos căpitanul echipei de fotbal înconjurat de prieteni. De departe vin cele două prietene îngâmfate, în dreapta și-n stânga fetei populare, adorate de toată lumea.
E o carte pe care nu o citești, ci o vezi. Cel puțin astfel am parcurs-o eu. Cred cu certitudine că o eventuală ecranizare a acestui roman ar avea un succes la fel de mare sau chiar l-ar depăși pe al cărții.
Avem în prim plan cinci adolescenți ordinari, pe care poți să-i întâlnești în orice școală.
Bronwyn e tocilara. Cea care face totul după reguli și ia cele mai mari note ca să fie sigură că va intra la Yale. Addy e frumoasa populară a liceului. Fata complexată și nesigură pe sine. Nate e delincventul, tânărul instabil care trăiește cu un tată bețiv într-o casă ce stă să cadă. Cooper e starul echipei de baseball. Băiatul cu apirații înalte – ei bine, cu aspirații înalte pentru el din partea părinților. Iar Simon e cel care știe secretele tututor și care nu se sfiește să le divulge pe aplicația ce i-a adus popularitate – Despre Asta.
Până aici – nimic ieșit din comun. Un șir de adolescenți cu visuri, cu probleme, cu secrete. Sunt construiți veritabil și tocmai asta ne face să empatizăm o vreme cu ei – faptul că în persoanele lor recunoaștem ceva din propria personalitate sau ceva din personalitățile celor care ne-au fost colegi în anii de școală.
Partea interesantă începe în momentul în care cei cinci ajung împreună în camera de detenție a liceului Bayview, iar de acolo, la sfârșitul orei, ies numai patru. Simon moare, însă nu este un accident. Curând ajung să fie suspectați de crimă fiecare din cei patru colegi ai lui – or, Simon urma să dezvăluie despre ei adevăruri pe care aceștia le-ar fi dorit tăinuite și, prin urmare, oricare dintre ei avea un motiv să-i dorească moartea.
Crima adaugă suspans acestei povești, personajele îți trezesc emoții de compasiune, iar pe alocuri de exasperare – e îmbucurător faptul că sunt credibil create. Stilul narativ este îngrijit, plăcut de asimilat și fac povestea ușor de parcurs. Acestea sunt doar câteva din ingredientele care conferă culoare acestui roman.
Pentru mine, Unul dintre noi minte rămâne în sfera lecturilor ușurele, de vineri seara, lecturi care să nu te încarce prea mult emoțional, dar nici să nu te lase să adormi.
O carte potrivită deopotrivă pentru adolescenți și pentru maturi.