Vechea si Noua Roma - Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului

     Capitolele cărții de față sunt alcătuite din texte pe care le-am redactat cu felurite prilejuri, la diferite soroace de timp. Considerând că ar putea fi adunate într-un singur volum, le-am ordonat, le-am adăugat alte câteva scrieri și, astfel, am întocmit cartea ce ne stă înainte. Titlul Vechea și Nouă Roma este un punct de referință pentru fiecare capitol în parte. Primele capitole se referă la Vechea Romă a Imperiului Roman, următoarele la Nouă Capitală, Noua Roma - Constantinopol, iar celelalte surprind legăturile dintre acestea, conflictele, respectiv întreruperea comuniunii lor. Două cetăți cu o mare Tradiție și cultură, cu o istorie de cuceriri și lupte pentru eliberare, cu aleși Părinți slujitori ai Bisericii și, deopotrivă, cu rătăciri ale eresurilor, cu mișcări de împotrivire și de dialog. Nu vorbim despre Prima și A Doua Romă, în sensul unei înșiruiri ce s-ar putea continua cu o A Treia și o A Patra, ci despre o singură Romă, cea Veche și cea Nouă. Începând cu veacul al VllI-lea, Vechea Roma va începe, desigur, să pășească pe o cale diferită de Tradiția și cultura comună, de isihia și teologia primelor secole, în vreme ce Noua Romă a continuat, de veacuri, să păstreze insuflarea aceleiași Tradiții. Spunând aceasta avem în vedere adevărul teologic și viața creștină personală. Totuși, secularismul și pervertirea credinței ortodoxe rămân o ispită ce va pândi dintotdeauna Biserică. Avem trebuință de o viață insuflată de isihasm și de întreaga Tradiție isihastă (niptică), adevărata premisă a teologiei ortodoxe. - Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului