Vecinul perfect

    La New York, oamenii obișnuiesc în general să își ignore vecinii. Aceasta este însă o regulă pe care Cybil Campbell n-a învățat-o niciodată și nici nu a putut s-o accepte. Când bruneta veselă bate la ușa bărbatului care abia s-a mutat în apartamentul de alături, se așteaptă să lege cu el o relație de prietenie; la urma urmei, reușește să se înțeleagă foarte bine cu toți ceilalți locatari din bloc.     Preston McQuinn nu este interesat de conversații banale. Se află în Manhattan doar cât să termine o lucrare și intenționează să plece cât mai repede cu putință – hotărâre care îi slăbește pe măsură ce firea simpatică a lui Cybil și ochii ei mari și verzi îi captează interesul. Încercând să uite că inima i-a fost franța, Preston vrea să se țină departe de fermecătoarea lui vecina… dar eșuează lamentabil.     Cybil este intrigată de bărbatul misterios și chipeș, pasionat de saxofon. Dar cum va reacționa când va descoperi că el a mințit-o din prima clipă când s-au cunoscut?     Nora Roberts a scris peste 200 de romane de dragoste, și majoritatea au intrat în topurile de vânzări realizate de New York Times. Cărțile ei au fost publicate în 35 de țări, în peste 400 de milioane de exemplare. Fragment din roman: "Vedea totul desfășurându-se în fața ochilor; decorul, scena, personajele, trăirile acestora. Osânditul, damnatul, triumfătorul. O lume în trei acte. Oamenii aceștia care prindeau viața pe hârtie, jucând pe scena pe care și-o construise în minte, aveau o energie debordantă. Îi cunoștea, știa ce îi face fericiți, știa ce îi face să sufere. Fărâmă de speranță care încolțise în viețile lor nu fusese planificată, dar era acolo, atât de bine ascunsă încât o caută și el alături de ei. Scrise până când șuvoiul de cuvinte seca. Apoi, dezorientat, aruncă o privire lungă prin încăpere. Singurele surse de lumină erau lampa aprinsă și ecranul computerului. Nu știa cât era ceasul său ce zi era, însă îl dureau gâtul și umerii, iar cafeaua din cana de pe birou arată dezgustător. Se îndreptă spre fereastră și trase draperiile. Afară se desfășura o adevărată furtună de primăvară. Nici nu observase. Sub lumina fulgerelor, pietonii alergau disperați să se adăpostească. Vânzătorul de la colțul străzii dăduse lovitura. Părea să aibă un stoc impresionant de umbrele, și totuși abia făcea față doritorilor. Preston se întreba dacă Cybil se uită și ea pe fereastră, admirând aceeași scenă. Își imagina ce ar fi spus, cum ar transformat ceva atât de simplu și obișnuit ca o furtună în oraș într-o întâmplare amuzantă. I-ar fi spus Omul Umbrela, i-ar fi născocit o biografie, i-ar fi dat un nume figurii cu geaca neagră de fas, un trecut, o personalitate capricioasă. Iar vânzătorul anonim ar fi devenit parte din viața ei. Avea darul de a atrage oamenii în viața ei. Acum și el făcea parte din viața ei, se gândi Preston. Nu se putuse abține să nu deschidă acea ușa colorată, în spatele căreia găsise un noian de plăceri și o energie fenomenală. Cybil nu părea să înțeleagă că locul lui nu era acolo. Când se găsea înăuntru, în lumea ei, avea impresia că ar fi putut rămâne. Și dacă și-ar fi permis să rămână, viața lor ar fi fost simplă și minunată. Precum o furtună în oraș, își zise el. Dar furtunile trec. În dimineața aceea fusese foarte aproape să cedeze, să rămână în patul acela cald, cu acel trup fierbinte care se întorsese să se cuibărească lângă el în somn. Era atât de... delicată, își aminti el. Atât de primitoare. Pentru o clipă, nutrise speranța că putea să alunge toate problemele și îndoielile și să păstreze visurile. Era mai bine pentru amândoi că plecase înainte ca ea să se trezească. Trase la loc draperiile și coborî în living, unde puse de cafea și caută ceva de mâncare. Gândurile îi fugiră la Cybil, la noaptea care tocmai se încheiase. Oare ce făcea în acel moment?"