Vegheate de ingeri

    Volumul 1 din seria „Surorile din comitatul Shenandoah”       Două fetișcane din sudul Americii, o fiică a unui proprietar de plantație și o fiică de sclavi, supraviețuiesc Războiului Civil care le-a ucis familiile. Când aceste împrejurări tragice le aduc laolaltă, fetele își unesc forțele în încercarea de a se descurca pe cont propriu. Pe măsură ce prejudecățile le sunt înlocuite de experiențe comune, fetele învață să-și aprecieze reciproc abilitățile și să și le pună în slujba scopului lor comun de a se proteja una pe cealaltă și de a răzbi prin haosul lăsat în urmă de război. Însă este oare posibil ca Dumnezeul pe care ajung amândouă să-L cunoască să aibă pentru plantația lor un plan mai măreț decât și-ar fi putut închipui ele vreodată?      Fragment din volum:    “- Mulțumesc, miss Katie.     Era mare îndrăzneală din partea mea să fac una ca asta. De obicei mă spălam la pârâu sau în ciubăr, afară lângă hambar. Dar Katie era clar că n-avea nimic împotrivă, așa că m-am încumetat.     Nu ne dezbrăcaserăm niciodată una în fața celeilalte. Ne stânjenea pesemne nu doar diferența de culoare, ci și felul în care ne împliniserăm de curând la trup, așa cum se întâmplă cu toate fetele la o anumită vârstă. Chit că rotunjimile lui Katie erau mai vădite decât ale mele, eu fiind mai înaltă și mai slabă, tot îmi venea greu să mă obișnuiesc cu transformarea prin care trecea corpul meu.     M-am dezbrăcat și m-am băgat în apă în timp ce Katie se află a la parter. M-am întins în cadă și am încercat să uit că sunt o față de culoare, fără familie și fără casă. Am închis ochii, spunându-mi că îmi era îngăduit să mă bucur pur și simplu de baia asta și că venise timpul să dau uitării trecutul.     Când o auzii pe Katie urcând anevoie scara cu încă o oală plină cu apă, mă ridicai în șezut și îmi înfășurai brațele în jurul corpului. Katie intră și puse jos oala.     - Grea a mai fost! oftă ea. Dar cred că apa e numai bună, Mayme. Săpunește-ți capul, iar eu am să-ți torn apă cu cana...     Îi scăpă deodată un țipăt.     - Mayme, ce sunt semnele acestea de pe spatele tău??     La început nu mi-am dat seama despre ce semne vorbește. Ridicai o mână și încercai să-mi ating partea de sus a spinării. Atunci mă dumirii.     - E o nimica toată, miss Katie. Mi-au rămas de la biciuieli.     - De la biciuieli?... Cine te-a biciuit?! exclamă ea, consternată.     - Când stăpânul, când feciorul lui, când oamenii stăpânului. Cel mai adesea supraveghetorul. Da' să-i fi văzut pe unii dintre bărbați! Aveau urme pe tot corpul. Ale mele-s o nimica toată."