In cartile de pana acum ale Radmilei Popovici, atentia poetei se indrepta, preponderent, catre lumea afectiva a sinelui. Vene si artere, prin o serie de texte, anunta o noua tendinta – directionarea privirii poetice catre in afara, fie ca este surprinsa, aproape fotografic, lumea reperelor ancestrale intrata in declin, fie ca, pe un ton usor declamativ, sunt puse in lumina defectele prezentului. Apeland la un limbaj oarecum blagianizat, autoarea poemului „peste noapte” ne lasa sa urmarim risipirea trecutului si, totodata, transformarea timpurilor de odinioara in mister… - Lucia Turcanu
