Via Mala Vol.2

    Când Silvelie, fiica mai mică a lui Jonas Lauretz revine acasă, află de tragicul eveniment petrecut în familia sa și, complet bulversată, hotărăște să părăsească acest loc blestemat și să-și făurească o nouă soartă la oraș.     Aici, îl cunoaște pe Andreas, un tânăr care ajunge să o ceară în căsătorie. Silvelie ezită să accepte propunerea lui atât din cauza marilor diferențe sociale dintre ei dar, mai ales, datorită acelei crime care-i împovăra sufletul. În cele din urmă, cei doi ajung să-și unească destinele. Printr-un joc al hazardului, Andreas devenit magistrat, primește sarcina de a ancheta împrejurările dispariției lui Jonas. Astfel, ajunge să afle detaliile teribilei crime comise în familia soției sale. Din acest moment, în conștiința să se declanșează o luptă surdă între sentimentul de datorie profesională și cel prin care s-ar putea oferi o șansă celor care au comis crima, în disperare de cauză. Care dintre ele va avea gâștig de cauză?     O carte extraordinară, cu o succesiune de întâmplări surprinzătoare ce îl țin în priză pe cititor, până la ultima pagină, o lectură de neuitat.     Fragment din volumul "Via Mala Vol. 2" de John Knittel:     “Scuipă cu mânie pe dușumea.     — Ridică-te și spune-i adevărul! Ridică-te și tu Silvelie!... Stai ghemuită și bocești!... De ce ți-e teamă? Mie nu mi-e frică.     Niklaus nu spunea nimic, iar Silvelie continuă să plângă.     — Bine, dacă nu vrei să vorbești, voi vorbi eu.     Ea se întoarse către Andi.     — Ce-ai face dumneata, dacă ai avea un tată vagabond blestemat, pentru care ar trebui să muncești, zi și noapte, an după an și care ar risipi tot ce câștigi cu femei stricate și la cârciumă? Ce-ai face, când te-ar lăsa pe drumuri, când ar trebui să stai șase ierni, sus în Jeff, unde nu există apă de spălat, unde găsești țurțuri de gheață dimineața pe pat și tremuri în privată de frig, și podeaua plesnește de murdăria care se adună sub picioare! Ce-ai face, dacă ai avea un tată, un om care azvârle toporul după dumneata, schilodîndu-te pentru toată viața, care te lovește cu pumnul în cap, de te asurzește pentru toată viața? Privește-l pe Niklaus! Uite cum l-a nenorocit! Până și soția dumitale a avut de suferit din pricina lui. Ți-a povestit că și-a rupt brațul, pentru că nu voia să spună nimic rău despre el. Dar bătrânul a schilodit-o, am văzut eu, cu ochii mei. A tras-o pe Silvelie de cozi, până la fântână și i-a ținut capul în apă, apoi a rupt manivela de fier și a lovit-o cu ea peste braț, încât a zăcut opt zile bolnavă, văitându-se de durere!...     Hanna încremeni cu brațele întinse, de parc-ar fi vrut să ridice toată casa de pe pământ. Îl privea pe Andi, înnebunită de mânie. Părea nebună de-a binelea. Niklaus sări de pe scaun. Silvelie o chemă pe nume, cu glasul scâncit.     — La dracu' – tună Hanna. Propriile sale fiice au trebuit să fugă de la dânsul, pentru a-și salva fecioria! Ne-a schilodit pe toți! Privește-mi sânii!     Își sfâșie bluza.     — M-a apucat de-aici... Credeam că nu voi scăpa de cancer. Asta însă nu-i totul!”