Cartea Viata lui Mahomed PDF

Confruntați cu o adevărată invazie musulmană în Europa, dispunem astăzi de puține studii de specialitate pe tema islamului. Iar marea parte a celor existente e mai mult decât arida. Lipsa aceasta este suplinită în mod remarcabil de ambiția marelui scriitor Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) de a nara o viață și, totodată, de a dezvălui semnificația mesajului pe temeiul căruia o întreagă civilizație – una dintre cele mai bogate din istorie – s‑a răspândit în lume. Om cu un temperament profund religios, pasionat de tot ceea ce ține de credință, C.V. Gheorghiu este, totodată, un teolog abil, care dispune de deschiderea de spirit necesară pentru a înțelege și a descrie profilul spiritual al oricărei religii pe care ar aborda-o, descriind resorturile interioare ale acesteia, climatul în care a apărut și s‑a dezvoltat, forma mărturisirii de credință. O carte a erudiției pline de răbdare, animată de acea căldură care conferă o autentică sete de cunoaștere. Carte a unui poet și vizionar, Viața lui Mahomed este o frescă a condiției umane dintre deșertul celest și deșertul nemărginit al nisipului. Conectați astfel la fluxul captivant al evenimentelor – prigoane, exiluri, intrigi, războaie –, prin acel lirism violent, consacrat deja, sub expresii diferite, în celebrul roman Ora 25, descoperim una dintre cele mai pasionante povești de aventuri, prezentată într‑un mod cât se poate de original: povestea islamului. Fragment din cartea:Viața lui Mahomed de Constantin Virgil Gheorghiu "   XVI Mahomed printre concetățenii din Mecca     Mahomed a apărut pentru prima oară printre con-cetățenii din Mecca în anul 605. A fost o apariție scurtă și cu totul accidentală. Are treizeci și cinci de ani și este căsătorit cu Kadidja de zece ani.     Sanctuarul kaabei a luat foc. Incendiul a fost stins, dar s-au produs multe daune. Îndată după foc, a avut loc o inundație. Apa a pătruns în incinta sanctuarului calcinat. Oligarhii cetății au decis să facă o colectă pentru a îndepărta pagubele produse. Toată lumea a trebuit să participe cu bunuri. Întrucât era vorba de refacerea unui loc sacru, s-a decis să se accepte chiar și fonduri provenind din prostituție. „Altfel, banii sunt curați" . În timp ce se colectează bani pentru a repara casa Domnului, o corabie bizantină naufragiază la Su Aibaș ori Djedda, portul cetății Mecca la Marea Roșie. Dumne-zeu arată arabilor încă o dată că este nespus de puternic și bogat pentru a-și apăra singur casă, așa cum a făcut-o la invazia armatei cu elefanții, și că El poate să repare daunele pricinuite de incendiu și de inundație fără să ceară bani de la oameni. În corabia naufragiată se aflau doar materiale destinate înălțării unei biserici creștine în Yemen. Acum, aceste materiale urmau să fie folosite la kaaba. Corabia a eșuat pe coastă. Era cu neputință să-și continue călătoria. În cala epavei se aflau marmu-ra, lemn, mozaic, metal, ornamente. Era, de asemenea, un meșter constructor de sanctuare, numit Baqum.          Constructorul trimis de Dumnezeu cu aceste materiale — cu toate că era creștin — a fost rugat să refacă sanctuarul kaabei. Meșterul bizantin — de origine abisiniană — a fost de acord. A început să demoleze vechiul sanctuar pentru a ridica un altul mai mare și mai frumos. Când au văzut un om dărâmând Casa Domnului — de oricât de bună intenție erau animați cetățenilor din Mecca li s-a făcut teamă. Era o profanare. Meșterul le-a explicat că nu se poate zidi nimic dacă nu se demolează mai întâi. Quraisiții nu puteau să îndure să vadă cum o mână omenească lovește cu târnăcopul în sanctuar. Chiar dacă se făcea aceasta pentru a se înălța un altul mai frumos. Lucrările au fost, așadar, întrerupte. Se aștepta o hotărâre din partea cerului. "