Considerat cel mai profund si mai nuantat roman al lui Charlotte Bronte, Villette, aparut in 1853,este totodata si ultimul pe care scriitoarea il vede publicat in decursul scurtei sale vieti. Naratoarea Lucy Snowe (reflectare partial autobiografica - autoarea, la randul sau, stia prea bine ce inseamna durerea umana si fusese si ea studenta la un pensionat in Bruxelles) paraseste Anglia, in incercarea de a se elibera de trecutul nefericit, de a-si gasi locul in lume, dar si de a-si castiga singura existenta. Destinul o poarta catre capitala cosmopolita Villette, unde devine profesoara la un pensionat francez. Aici, dorinta ei de a fi independenta si ferita de suferinta este confruntata cu sentimente pe care nu credea sa le cunoasca vreodata - gelozia, iubirea, prietenia. Neobisnuita eroina victoriana Lucy Snowe, surprinzator de actuala si astazi prin framantarile ei, prin cinismul rational care o guverneaza, dar si prin imaginatia de care da dovada, trebuie sa decida cum va impaca rolul pe care soarta i l-a harazit - de femeie, lipsita de venituri, obligata sa isi poarte singura de grija - cu propriile aspiratii. Atat forta psihologica a romanului, cat si modul revolutionar in care prezinta constiinta feminina au facut ca Villette sa fie chiar mai apreciat de critica decat Jane Eyre. Virginia Woolf decreta ca este "[...] cel mai bun roman al lui Charlotte Bronte". Volumul aparut sub cupola imprintului Clasici ai literaturii beneficiaza de traducerea Adinei Ihora si a lui Lucian Popa si este prefatat de Dragos Zetu.
