Virusul Mona Lisa

     Această „povestire uimitoare" debutează cu dispariția misterioasă a unor participante la un concurs de frumusețe din Statele Unite. Ulterior, câteva dintre ele reapar, dar sunt total desfigurate. De aici și până la o posibilă legătură cu un virus informatic numit Mona Lisa nu este decât un pas. Specialistă Helen Morgan încearcă să descifreze conexiunile dintre un fals după celebra pictura Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci și acest virus care deformează fotografiile, iar în final ajunge pe urmele unui criminal periculos.       Fragment din roman:       „Londra     Millner se simțea ca un virus care, cu toate măsurile de siguranță luate, pătrunsese în clădirea  „WeiszVirus”. Centrala firmei se află într-o clădire fără culoare din cartierul londonez Wimbledon. După vizită la cartierul general al FBI plecase direct la aeroport și reușise să prindă ultimul zbor direct. La Londra, timpul era cu cinci ore înainte, așa că ajunse acolo când se iveau zorile. Supraapreciindu-se enorm, închiriase la aeroport o mașină, în ciuda circulației pe stânga, și căutase la început fără succes adresa firmei ”WeiszVirus". Caz tipic de așteptare neîndeplinită. Acolo unde bănuise o clădire modernă de birouri, ceva asemănător unei nave spațiale, se află doar un bloc din beton cenușiu, nu mai mare decât un autobuz cu etaj. Doar nenumăratele camere video și ușa de la intrare care semăna în mod suspect cu cea de la un tezaur îi spuneau lui Millner că nimerise bine.     În timp ce căuta zadarnic o sonerie, se auzi brusc un zumzet și ușa se deschise către exterior, ratându-l la un fir de păr distanță. Și din nou așteptările îi fură înșelate: în interiorul clădirii se părea că nu există o recepție și nici birouri. În locul lor a fost întâmpinat de o podea cenușie din ciment, pereți goi din beton și, la nici doi metri de la intrare, de un punct de control asemănător celui din aeroporturi. Un grup de patru bărbați în uniforme, cu care nu ar fi vrut să aibă dispute, îl împresura și începură să îl cerceteze cu priviri suspicioase, de parcă era primul vizitaror care găsise vreodată drumul până acolo.     Cel mai scund dintre cei patru tipi, care era și cel mai robust, dispăru cu legitimația de serviciu a lui Greg mai mult de cinci minute într-o încăpere alăturată. Millner tocmai începuse să își facă griji, când bărbatul apăru cu o mînă serioasă și îi confirmă ceea ce el deja știa: că domnul Chandler îl aștepta."