Vitrina de curiozitati

Seria Pendergast Coșmarul a început din nou!   O cameră mortuară conținând oasele unor victime este descoperită în Manhattan. Cercetările dezvăluie faptul că responsabil era un criminal în serie, care a fost activ în New York în celebrul cartier Five Points în anul 1880. Atunci când un articol de ziar despre aceste crime declanșează un nou val de violență, orașul întreg este cuprins de panică. Agentul FBI Pendergast, jurnalistul Bill Smithback și arheologul Nora Kelly lucrează împreună pentru a da de urma criminalului…înainte ca el să ucidă din nou.   O poveste intensă și interesantă, care combină căutarea vieții eterne cu istoria Americii, a New Yorkului și cu realitatea dură a societății actuale. - Publishers Weekly   Vitrina de curiozități este o carte scrisă inteligent, spirituală și cu un ritm alert. - The Sun Jose Mercury News   Un thriller fascinant și în același timp înspăimântător, cu o acțiune captivantă și plină de suspans. - Brunswick Times Record News  Fragment din volumul "Vitrina de curiozități" de Douglas Preston și Lincoln Child:   "Nora văzu mai mulți polițiști alunecând prin spărtură, cu niște cutii grele în mână. Spațiul se umplu numaidecât de voci puternice, mârâieli și înjurături. Pendergast nu se mai vedea pe nicăieri. Ultimii intrară Ed Shenk și căpitanul Custer. Custer o văzu și veni spre ea, croindu-și cu grijă drumul printre cărămizi, urmat de doi locotenenți. - Dr. Kelly, am primit ordine de la sediu, spuse el cu voce grăbită și pițigăiată. Spuneți-i șefului dumneavoastră că, din păcate, s-a înșelat. Într-adevăr, se pare că avem de-a face cu o crimă neobișnuită, care însă nu mai prezintă nicio importanță pentru organele legii din ziua de azi, cu atât mai puțin pentru FBI. Totul s-a petrecut cu mai bine de o sută de ani în urmă. „Și noi avem o clădire de construit", își spuse Nora, aruncându-i o privire lui Shenk. - Nu știu cine v-a angajat, dar treaba dumneavoastră a luat sfârșit. Ducem rămășițele umane la centrul de medicină legală. Tot ce mai rămâne va fi etichetat și inventariat. Polițiștii trânteau cutiile pentru probe pe podeaua umedă, și tot spațiul răsună de bubuituri și de bufnituri. Medicul legist începu să scoată oasele din firide, cu mâinile grijuliu protejate de mănuși de cauciuc, punându-le apoi în cutii, aruncând la o parte hainele și restul obiectelor personale. Vocile se amestecau în norii de praf care se ridicau. Lumini de lanternă străpungeau întunericul. Nora privea cum totul era distrus chiar sub ochii ei. - Doriți ca oamenii mei să vă escorteze afară, domnișoară? o întrebă căpitanul Custer cu o politețe exagerată. - Mă descurc și singură, răspunse Nora.  Lumina soarelui o orbi preț de-o clipă. Tuși, trase în piept aerul curat și privi în jur. Mașina era parcată în continuare în stradă, iar Pendergast o aștepta sprijinit de ea. Se îndreptă spre poartă cu pași hotărâți. Pendergast își ținea capul înclinat, ferindu-se de soare, cu ochii pe jumătate închiși. În lumina puternică a după-amiezii, piele lui părea palidă și translucidă ca alabastrul. - Căpitanul avea dreptate, nu-i așa? Nu ai jurisdicție aici. Pendergast plecă încet capul, cu o expresie îngrijorată pe față. Nora simți cum furia îi dispărea.”