Vraja Bucegilor, tipărită doar o singură dată în anul 1926, a rămas cu o prospețime de invidiat. Și pe bună dreptate. Cartea conține spații, candori și îndemnuri din vremuri pe când „omul era încă adevărat că natura și natura adevărată că omul", ca să-l cităm pe Eminescu. [...] Colecția verde a editurii România pitorească aduce cititorilor săi o formă integrală a Vrăjii Bucegilor; încadrată, desigur, în normele limbajului de astăzi. Orice demers pe care l-am făcut l-am trecut sub tăcere, doar unele explicații sporadice le-am așezat în subsolul paginilor, cu precizarea „n.r." Alături de ilustrația originală - „după desene de Ary Murnu și Aimee Urechia" - am adăugat câteva peisaje montate din perioada interbelică, ușor de recunoscut. De asemenea, am făcut loc și unor imagini cu cărți și autori reprezentativi pentru literatură turistică, pentru literatura română în general, spre care nu-i niciodată prea târziu să ne întoarcem să-i citim, să-i recitim. Indiferent de vârstă.
