Cartea Vrajitorul si globul de cristal. Seria Turnul Intunecat. Vol.4 PDF

Vrăjitorul și globul de cristal  este partea a IV-a din seria Turnul întunecat Roland, ultimul pistolar, și ceața lui de prieteni au scăpat ca prin urechile acului dintr-o lume și au pătruns în următoarea – o versiune apocaliptică a orășelului Topeka din Kansas. Odată ajunși acolo, pe drumul prin deșert spre un palat de cristal, Roland le povestește cum și-a câștigat pistoalele, în urmă cu multă vreme, pe când iubea o fată neasemuit de frumoasă și de neînfricată pe nume Susan Delgado. Dar drumul nu e fără peripeții și toți vor fi atrași într-un străvechi mister în care magia și pericolul se împletesc la tot pasul. Plasat într-un decor de-o măreție legendară, plin de răsturnări de situație, presărat cu imagini fermecătoare și personaje memorabile, Vrăjitorul și globul de cristal atinge noi culmi ale rafinamentului, care fac din seria TURNUL ÎNTUNECAT o epopee de neegalat. Este o poveste de dragoste. Este o poveste tragică. Este o poveste despre maturizarea unui erou. Și pune în scenă doi dintre cei mai interesanți antagoniști ai lui King. - Unbound Worlds Fragment din cartea "Vrăjitorul și globul de cristal. Seria Turnul Întunecat. Vol.4" de Stephen King: "Dughenele de pe artera principală se deschiseră în Inimă Verde cu două zile înaintea Sărbătorii Secerișului și primii mușterii veniră să-și încerce norocul la învârtit roata, aruncat sticla sau cercul în coș. Mai era și un trenuleț tras de ponei - o căruță plină-ochi cu copii care rădeau, trasă pe niște sine înguste care descriau cifra opt. - Pe ponei îl chema cumva Charlie? îl întrebă Eddie Dean pe Roland. - Nu cred, răspunse acesta. În Limba Nobilă avem un cuvânt cam urât care seamănă cu asta. - Ce cuvânt? întrebă Jake. - Cel care înseamnă moarte, zise pistolarul. Roy Depape se uită cum poneiul făcu vreo două ture, amintindu-și cu oarecare nostalgie cum el însuși se dădea în așa ceva în copilărie. Sigur, fără a plăti biletul, cel mai des. Când se satură de privit, Depape porni țanțoș spre oficiul șerifului și intră. Herk Avery, Dave și Frank Claypool curătau arme de o varietate stranie. Avery înclină din cap spre Depape și își reluă munca. Era ceva ciudat la el și după un moment sau două Depape își dădu seama ce anume: șeriful nu mânca. Era pentru prima dată când venea acolo și șeriful nu avea la îndemână o farfurie cu haleală. - Pregătiți pentru mâine? întrebă Depape. Avery îi aruncă o privire aproape furioasă, zâmbind strâmb. - Ce întrebarea naibii e și asta? - Una pe care m-a trimis Jonas să o pun, răspunse Depape și zâmbetul încordat al lui Avery șovăi puțin. - Mda, suntem pregătiți.  Avery plimba o mână cărnoasă pe deasupra armelor. - Nu vezi că suntem? Depape ar fi putut cîta vechea zicală conform căreia nu poți zice hop până când nu sări pârleazul, dar ce sens avea?"