Se povestește că demult, tare demult, într-o iarnă friguroasă măritul Soare, craiul zilei, a zărit-o pe crăiasa mândră a ghețurilor cernându-și ninsorile de argint peste pământ. Și strălucita Iarna îl zărise și atunci s-a petrecut ceva de necrezut. Între ei s-a aprins pe data scânteia unei iubiri furtunoase. Craiul a coborât din palatul său de azur și amândoi s-au contopit într-o îmbrățișare de foc și gheață. În clipa aceea fulgii de zăpadă ce pluteau în văzduh asemeni unui roi de fluturi au devenit deodată aurii, strălucitori ca lumina soarelui, spre uimirea și încântarea tuturor acelora care îi priveau. Din pricina firii fiecăruia ce nu se potrivea defel cu a celuilalt, scânteia dragostei dintre craiul căldurii și crăiasa ghețurilor s-a stins la fel de repede cum se aprinsese. Dintr-un fulg de zăpadă aurie s-a născut însă o preafrumoasă fată, pe care Iarna a numit-o Ninsorina. Ninsorina avea cosițele din raze de soare, ochii asemeni unor diamante albastre de gheață și obrajii de zăpadă. Firea ei era aspră și rece asemeni mamei sale. Mult s-a mâhnit părintele ei pentru aceasta căci își iubea nespus de mult copila. A încercat din răsputeri să o înduplece să rămână alături de el în minunatul palat de azur de pe culmile văzduhului, dar fiica să nu a vrut cu niciun chip.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
