Decodarea basmelor culte cere explorarea conștientă a teritoriului mitic generat ficțional. Nu este tocmai un teritoriu, ci un ținut din altă lume, guvernat de puterea unei miraculoase gratii. Acesta-i semnul unui basm adevărat, al unei istorisiri feerice care se ridică la un nivel superior sau este de-o complexitate mai elevată: oricât de atroce și de sălbatice ar fi întâmplările istorisite, oricât de fantaste sau de funeste ar fi primejdiile și peripețiile, povestea lor are darul, atunci când „întorsătură" ce preface totul survine subit, de a-i tăia respirația copilului sau adolescentului care-o asculta/citește, de a-i face inima să-i bată în piept până în pragul lacrimilor. Chiar în zilele noastre, basmele moderne mai ating uneori acest efect privilegiat.
