Cel mai prețios indicator, cel care-mi spune de fiecare dată dacă o carte pe care o citesc sau un film la care mă uit sunt cu adevărat interesante, este... mâncarea de pe aragaz! Nu, nu vă mirați! Dacă am ceva pe foc și țin în mână o carte plicticoasă care nu duce nicăieri, sau dacă la televizor rulează un film în care nu se-ntâmplă nimic, mă surprind căutând să-mi fac zeci de drumuri spre bucătărie. Nu se poate spune că „abandonez”, ci doar că... evadez copios! Cel mai des, cum spuneam, pentru a amesteca, la nesfârșit, în cratița cu mâncare de pe foc, mai-mai să-i iau smalțul de pe fund! Acele cărți însă care mă captivează sau acele filme a căror acțiune mă ține cu sufletul la gură mă fac deseori să uit cu totul de capodoperele culinare care se nasc, între timp, în bucătăria mea. Drept care, nu de puține ori în viața mea bestsellerurile și filmele de Oscar s-au soldat cu mâncăruri făcute scrum și cu oale iremediabil distruse. Mai nou, mi s-a întâmplat ceva neobișnuit. Nu CITIND o carte, ci SCRIIND una — fix pe aceasta, despre Shanghai — mi s-au prăpădit cel puțin 9 feluri de mâncare, în zile diferite! Scrisul m-a captivat atât de tare, că am uitat de tot și de toate! Doar fumul înecăcios venit dinspre bucătărie și mirosul devenit de nesuportat m-au făcut să-mi ridic privirile de pe iPad și degetele de pe tastatură. Ce-o fi însemnând? Oare nu cumva faptul că țineți în mână un bestseller?... :)
