Câteva cuvinte despre autoarea IOANA TRIF

Autoarea s-a născut la Brașov și este orașul ei de suflet. Familia, bunicii ei se trage din Șcheii Brașovului iar ea a simțit mereu o apropiere de acest loc și de tradițiile care încă se mai păstrează în acest cartier aparte al orașului. Mereu s-a simțit foarte bine în Brașovul ei și nu a reușit să stea departe de el prea mult. A locuit pentru un an în Timișoara, dar și-a dorit să se întoarcă acasă.

 Este un oraș special, spune ea. Își imaginează că fiecare spune așa despre locul în care s-a născut, despre locul de care se simte legat. Își aduce aminte de copilăria ei, de momentele în care se dădea cu sania pe străzile abrupte ale Șcheiului. Din păcate nu mai este așa acum. Mașinile au pus stăpânire pe viața noastră cu totul. Era o atmosferă scoasă din poveștile pentru copii și se bucură că i-a fost dat să trăiască asemenea clipe, să vadă o asemenea lume care a dispărut.

 Acum se gândește că poate ar fi momentul să se retragă din oraș, pentru că nu îi face foarte bine, începe să sufere de un ciudat fel de claustrofobie și o alergie destul de violentă la mall-uri, înghesuială, trafic și comportament aberant.

 Cu toate că speră să își îndeplinească visul unei grădini la țară, Brașovul va rămâne mereu în sufletul ei, va fi orașul ei, măcar așa, în amintirile ei.

Scrisul a început în clasa a IV. A participat la un concurs organizat cu ocazia Zilei Pământului. A primit patru cuvinte și a trebuit să scrie un catren, fiecare vers trebuia să conțină unul dintre acele cuvinte. A fost prima ei poezie. Îi pare foarte rău că nu mai ține minte cum era, deși se gândește mereu la această primă scriere a ei.

 A cochetat cu poezia toată adolescența, după care a întâlnit eseul, pe care l-a adorat imediat. Apoi a trecut la povestire și roman. Zilele astea scrie cam de toate, mai puțin poezie. Nu știe de ce, dar a lăsat-o în urmă. Poate că aparține unui individ din interiorul ei care nu mai există. Sau poate că a pus-o într-un sertar pe care nu îl mai găsește.

 ”Oricum scrisul este un drum fără final. În fiecare zi ești alt om, cu noi sentimente și cunoștințe, automat scrisul va fi diferit, deci pentru mine călătoria scrisului începe în fiecare zi, poate chiar și de mai multe ori pe zi. Este o călătorie cu multe pericole, însă minunată, aduce atâta bogăție încât nici nu îți poți imagina!”

”Când cineva îmi spune că a citit cartea mea, îmi vine pe loc să sar în sus de bucurie și mă simt ca un copil care primește o mulțime de cadouri, iar eu nu sunt așa de fel. Este o fericire extraordinară, pe care nu o pot compara cu nimic altceva. 

 Când cititorul spune și că i-a plăcut, sau că s-a regăsit în vorbele scrise de mine, atunci este pur și simplu extaz. Aș vrea să găsesc cuvintele potrivite pentru a spune exact ce simt, însă este teribil de greu, pentru că discutăm despre o senzație unică, care te amețește și care te face să fii un alt om. 

 Fiecare cititor este pentru mine o bucată mare de bucurie pură, de mulțumire și de nebunie. Iar să discuți cu cei care au citit ce tu ai scris este un fenomen, o reușită extraordinară, care îți face spiritul să iasă din corp și să danseze pe lângă tine. ”

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.