Autoarea Marina Costa s-a născut în București și aici a crescut. Este capitala României, și aceasta înseamnă mult din punct de vedere cultural. Este conștientă că a avut șanse culturale pe care nu le-au avut alții, născuți în provincie, chiar dacă iubește un oraș de provincie mai mult decât Bucureștiul și ar vrea să se stabilească, cândva, acolo.

Încă din clasa întâi a scris povești, și dintr-a treia poezii. Prima povestioară pe care o ține minte (a redescoperit-o în clasa a opta, la zugrăvit) fusese scrisă în iarna clasei întâi. Era despre o vrăjitoare care a zburat deasupra unui om, transformându-l în iepure. Mai târziu, compunerile și poeziile ei au fost afișate la gazeta de perete. Le scria de plăcere, și în afara temelor școlare. Alții se jucau cu păpuși sau mașinuțe. Deși avea destule jucării, îi făcea mai multă plăcere să se joace cu cuvintele, în scris.

Intermitent, a scris și poezii, însă nu crede că acestea o reprezintă pe deplin, ci proza. Încă din clasa a cincea a fost membru al cenaclului „Pasiuni” al Liceului de Filologie-Istorie „Iulia Hasdeu”, condus de scriitorul Marcel Petrişor. Dânsul credea în talentul ei. A încercat în van s-o convingă pe mama ei să o lase să urmeze liceul tot acolo. S-a supărat pe ele. Din spiritul practic al vremurilor acelora, ca să nu devină  “profesoară de engleză la Cucuieții din deal, cu jumătate de normă în agricultură”, a fost trimisă la Liceul Economic și, apoi, la ASE – la seral, pentru evitarea temutei repartiții. În liceu și facultate, a continuat să scrie.

Primul “roman” l-a scris în clasa a șasea. Era western, în două volume: două caiete de 100 file, scrise lăbărțat. Era inspirat după Karl May, nu avea nici dimensiunea unui roman, nici prea multă logică în firul poveștii. A fost lăudată pentru răbdarea de a scrie și a termina un roman, a fost citit de toate prietenele ei pe sub bancă, în ore plicticoase… A urmat altul, și altul, circulând la fel, în manuscris. Mai are o parte dintre caietele acelea. Câteva au putut fi recuperate, corectate, îmbunătățite, transcrise pe calculator, dezvoltate… și rezultatul final l-au constituit cinci dintre cele șapte romane publicate până în prezent.


Inspirația pentru “Echipajul” a avut-o, întâi, în clasa a noua, în timpul anului școlar. Îi-era dor de Brăila, de Dunăre și de echipajul de verișori. Acesta a existat în realitate, nu chiar în aceeași formație, însă în afara numelor și a descrierilor fizice de la momentul acela, romanul nu reflectă nici personalitățile copiilor și adolescenților reali de atunci, nici întâmplări ale acestora. În schimb, a compilat, modificat și îmbogățit diverse întâmplări povestite de alți brăileni, din trei generații diferite, adăugându-le propria ei imaginație și transformându-le în aventurile romanului. Povestea, inițial un caiet de 48 file dictando, la care mai cususe câteva file în plus, a fost transcrisă ulterior pe calculator și șlefuită în vreo 2-3 runde, până la publicare.

“A doua cursă” are altă poveste. În septembrie 2018 dăduse bun de tipar pentru “Echipajul”. Era în tramvaiul 21, în drum spre mama ei, și se gândea la ultimul capitol al romanului, când, deodată, i-a venit ideea că ar avea nevoie de o continuare. Că și cel care pierduse în dragoste, avea nevoie de o a doua șansă la fericire. Revelația a șocat-o în așa măsură, că era să coboare cu o stație mai devreme. Detaliile au venit în aceeași zi și în ziua următoare, pe rând, apoi a început documentarea.

Fiecare cititor pentru autoare este un potențial prieten, pe care dorește să-l transporte într-un alt timp și pe alte țărmuri, personajele ei dezvăluindu-i crâmpeie deosebite din lumea lor. I-ar plăcea să își spună după aceea, pe pagina de Facebook, pe Goodreads sau pe blogul meu, ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut și ce altceva ar mai vrea să afle despre personaje sau acțiuni. (Ce? De ce? Când? Cum? – orice întrebare este bine primită).
Emanuela Istrate
Autor: Emanuela Istrate
Emanuela e 👑 Super Erou Booknation.ro
Redactor de 1176 zile pe Booknation.ro
toate articolele scrise de Emanuela Istrate