Câteva cuvinte despre autoarea Siminica Ciobanu

Autoarea s-a născut în orașul Roman, oraș care se afla la câțiva zeci de kilometri de satul în care a copilărit. Nu a copilărit în acel oraș, motiv pentru care nu reprezintă nimic special pentru ea. În schimb, satul în care a copilărit, are o semnificație aparte. Copilăria ei se leagă armonios de curtea bunicilor paterni și curtea casei părintești. Curtea casei în care a crescut îi va rămâne în memorie toată viața, căci avea o curte mare, plină de flori, copăcei și câțiva brazi înalți. Iarna îi plăcea să se strecoare sub brazi și să-i scuture de zăpadă. Lângă casă avea și o livadă mare care era o adevărată binecuvântare la vremea fructerol. Părinții ei, fiind foarte gospodari, creșteau și păsări și iepuri. Așa încât copilăria ei a fost una frumoasă și plină de activități plăcute: cățărat în pomi, cules de fructe, joacă cu animalele din curte. Aceste amintiri aveau să rămână simple amintiri personale, însă o dată cu scrisul ele au prins viața din nou. Pentru că, de cele mai multe ori, ele se vor regăsi în poveștile ei.

O semnificație aparte are și curtea bunicilor. Aici amintirile ei se leagă de bunicii paterni, care erau oameni cu suflet și o iubeau mult. Mergea adesea cu ei la treburile câmpului, dar nu percepea asta ca o povară, ci ca o bucurie. Bucuria de a alerga desculț pe dealurile pline de iarbă verde, bucuria de a culege fructe direct din copac, bucuria de a te juca liber fără constrângeri, de a citi o carte la umbra unui nuc, de a te bălăci în pârâul de lângă casă.

Poveștile ei aduc în prim plan copilăria, căci a lăsat o amprentă frumoasă asupra ei, și crede că orice copil merită să aibă o copilărie frumoasă. Poveștile ei transmit bucuria jocului liber, bucuria jocului alături de părinți sau animalul preferat, bucuria activităților din curtea bunicilor, cum ar fi culesul de cireșe, cățăratul în pomi, joacă cu zăpadă iarna în curte.

Își dorește ca, prin poveștile ei, să cultive în fiecare copil bucuria de a se juca. Vede adesea în parcuri copii care stau în fața tabletelor sau telefoanelor, și i se pare că tehnologia le-a furat libertatea jocului. Copilăria este cea mai frumoasă perioadă, așa încât să ne străduim să le oferim copiilor bucuria jocului, căci numai prin joc se vor dezvolta armonios.

Călătoria scrisului o datorează fetiței ei Ecaterina și educatoarei ei, Anca, care o venit cu idee de activitate. Într-o zi de vineri a venit de la grădinița cu o temă. Era surprinsă, nu mai avusese de făcut teme niciodată. Doamna educatoare i-a dat un ursuleț cu care se joace în weekend iar duminica seara trebuia să scrie, cu ajutorul ei, câteva propoziții despre timpul petrecut cu acel ursuleț. I-a dat și un caiet unde trebuia să lipească și o poză. A răsfoit acel caiet și a citit poveștile scrise de alți copilași și se gândea cum ar putea să sune povestea scrisă de Ecaterina. Cu câteva idei de la ea, a început să scrie. Și am scris, pe nerăsuflate , 4 pagini. Nu-mi venea să cred. Idea era să scriem câteva rânduri. Când i-am citit povestea Ecaterinei, i-a plăcut mult. Eu, în schimb, era mai mult decât entuziasmată. Era fascinată de-a dreptul.

”Îmi plăcea foarte tare ce am scris. Asta în contextul în care, în acea perioadă eram în căutarea un îndeletniciri care să- mi aducă bucurie, pe lângă citit și alte pasiuni pe care le am. Căutam să fac ceva care să vină din suflet, să pot să transmit emoții care vin din suflet. Și am simțit în acel moment că doar scrisul e activitatea pe care o căutăm de ani de zile. Entuziasmată, i-am citit și soțului povestea și i-a plăcut. În acel moment am zis că vreau să scriu povești pentru copii. Am avut și un vis în care îi spuneam sorei mele că eu o să scriu o carte de povești pentru copii. Acel entuziasm mi- a dat aripi astfel încât stăteam nopțile și scriam povești.”

Pe atunci nu știa nimic despre publicarea unei cărți, dar a început să se documenteze. De la prima poveste scrisă și până la apariția primei cărți a trecut un an. Realizarea ilustrațiilor a fost un proces lung și la fel și găsirea unei edituri care să publice cartea. Dar prima cărticică e deja pe piață și este foarte recunoscătoare. Nu vrea să se oprească aici și speră că anul viitor să apară și a doua cărticică de povești, care este continuarea primei cărticele.

„ Cititorii mei sunt copiii, și nu numai. De când am început să scriu povești, nu mai pot citi cărți de adulți, citesc doar cărți pentru copii, și îmi aduc o imensă bucurie. Pentru că totul se petrece într-o lume frumoasă, bună, plină de peripeții vesele, o lume populată de personaje misterioase și simpatice, pentru că dialogurile sunt inteligențe și îți aduc zâmbetul pe buze.

Poveștile mele sunt pline de cuvinte blânde, sunt scrise din dragostea unei mame pentru fetița ei. Ele sunt și educative, pentru că prin povești putem sădi în inima copiilor calități și virtuți pe care le dorim de la orice copil: Compasiune, curaj, dragoste, adevăr, modestie, răbdare.

Sper că toți copiii să se bucure de fiecare poveste citită și să dorească mereu și mereu, chiar și când ajung adulți, să audă povești frumoase care să-i facă să viseze cu ochii deschiși. ”

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.