Autorul Cristi Nedelcu s-a născut în Craiova, oraș de câmpie, aflat la întretăierea drumurilor comerciale ale Balcanilor, ale vânturilor și ale istoriei. Și toate acestea au contribuit la ceea ce orașul este astăzi, și la ceea ce sunt ei, locuitorii lui. Cineva spunea că oltenii sunt aparte în rândul românilor, iar craiovenii sunt aparte în rândul oltenilor. S-a născut aici și a crescut într-o perioadă în care orașul își pierdea farmecul de târg negustoresc intrat în modernitate la începutul secolului 20, și căpăta un aer de oraș muncitoresc care creștea forțat de o industrializare excesivă.

A copilărit printre blocuri care se construiau și care înlocuiau case vechi. Povești noi se suprapuneau peste altele vechi, într-o sarabandă a istoriei care trece de multe ori ca un buldozer peste destine individuale.
Orașul în care a crescut l-a modelat, iar relația cu el este una de love-hate. Există o legendă literară care spune că, atunci când a fost invitat să preia conducerea teatrului craiovean, Caragiale ar fi răspuns ” Mon cher, din Craiova se pleacă, în Craiova nu se vine”.

Autorul s-a încăpățânat să rămână, iar volumul ”Graffiti” este unul dintre răspunsurile la întrebarea ”de ce a rămas?” Pentru că poveștile unui oraș te conțin și te modelează. La un moment dat, ele au ieșit la suprafață și s-au coagulat într-o carte care își dorește să surprindă sufletul unui oraș. Și, dincolo, de partea anecdotică, relația dintre un oraș, oricare ar fi acesta, și locuitorii lui este ceea ce dă viață orcărei aglomerări urbane.

Din facultate a început să scrie. A debutat în anul doi de facultate în revista Dilema, care pe atunci era una dintre primele reviste de ținută care s-a deschis cititorilor. Iar faptul că este una dintre revistele de cultură care au rezistat până acum nu este întâmplător. După acești primi pași, a urmat o carieră în presa scrisă, apoi în televiziune, timp în care scrisul l-a însoțit. La un moment dat, a simțit nevoia să părăsească puțin teritoriul jurnalistic și să revină la literatură. Doar că această revenire s-a făcut prin teatru, domeniu care i-a fost și îi este mereu aproape. Ca urmare, a debutat cu volumul ”Însemnări despre Shakespeare”, lansat la Festivalul Internațional Shakespeare. Călătoria începuse și de atunci continuă ca orice călătorie a vieții.

Cititorul pentru Cristi Nedelcu este sensul pentru care există scriitorul. Știe că există cărți care au fost scrise și au stat ascunse o generație sau două până la întâlnirea cu cititorii. Dar el nu este genul acesta de scriitor. El are nevoie de contactul cu cititorul, de reacția lui, să simtă dacă rezonează cu ceea ce a scris și dacă poveștile lui se regăsesc și în mintea altora. Umberto Eco spunea că fiecare cititor este un creator la rândul lui, pentru că actul de a citi, este un act de creație. Cititorul vine la această întâlnire cu scriitorul și cu opera cu propriul său bagaj cultural și emoțional care se transformă într-o grilă de lectură. Pentru autor, fiecare cititor înseamnă un co-scriitor, iar actul lui de a citi dă sens actului lui de a scrie.