De vorbă cu… Andreea Cătălina, despre cărți, metal și self-publishing

Personajele celui mai nou roman al Andreei, desenate chiar de ea

Cunoscută de wattpadiștii români sub numele de Mazăre, scriitoare, desenatoare, iubitoare de cărți, anime-uri și muzică rock, Andreea a început să publice în format fizic la vârsta de 16 ani. În prezent are două cărți publicate, cea mai recentă fiind proaspăt scoasă de sub tipar. Citiți în continuare un interviu despre pasiunile ei, aspirații și opinii despre lume, viață și piața de carte din România!

Bună! Pentru început, spune-mi câte ceva despre tine.

Nu-mi place „Cătălina”, deci o să spun că numele meu e Andreea, pe Cătălina o lăsăm de-o parte că nimănui nu-i pasă de ea. Susţin persoanele homosexuale, transsexuale, bisexuale, pansexuale, asexuale etc. Momentan am 17 ani şi abia aștept să plec din oraşul meu mic şi plin de oameni inculţi care habar n-au să ţină o carte în mână, să mă mut în Bucureşti unde o să am librării, bibliotecă gigant -da, îmi place să-i spun aşa-, concerte, Comic Con şi o grămadă de evenimente care mă fac să lovesc laptopul chiar dacă nu e vina lui că nu pot eu să merg. Se înţelege deja că-mi place să scriu şi să citesc. Îmi pierd timpul plângând din cauza serialelor, filmelor, anime-urilor, cărţilor şi manga….urilor? Manga-urilor sună ciudat, dar se înţelege unde bat. Apoi urmează o grămadă de timp pe tumblr şi noaptea – de cele mai multe ori- mă prinde cheful de scris. Nu suport vara, singurul lucru bun la ea e vacanţa.

Mă mândresc cu gusturile mele muzicale. Îmi plac feţele oamenilor când le spun că ascult metal, mereu au privirea aia de „Chemaţi preotul, domnişoara are nevoie de o exorcizare urgentă.” Nu suport, deci nu suport absolut deloc felul în care metaliştii sunt percepuţi de societate, că fiind nişte jegoşi, drogaţi, needucaţi etc. Şi vreau să schimb asta cu ajutorul unei cărţi pe care sper s-o termin curând. Accept complimente extrem de greu şi de asta mama spune c-o să mor singură şi tristă. Dacă mor, mor într-un mosh pit. Mă pierd când cineva străin vorbeşte cu mine faţă-n faţă sau la telefon şi spun numai tâmpenii, deci în mediul online sunt de 10 ori mai mişto. 10×0=0. Şiiii am spus prea multe, nimănui nu-i pasă ce-mi place mie şi ce nu-mi place. Dar îmi plac pletoşii. Trebuia s-o spun. Dacă vreodată – adică niciodată – o să am vreun prieten cu plete, n-o să-i spun „Te iubesc”, ci mai repede îi spun „Lasă-mă să-ţi împletesc părul şi să-i pun fundiţe terogterogteorog”. Ok, tocmai mi-am dat seama că-s cea mai creepy persoană de pe Terra.

Câte cărți ai publicat până acum? Vorbește-mi despre cea mai nouă și despre ce te-a inspirat să o scrii.

Pe hârtie am publicăt două: „Misterul din ochii ei” în aprilie 2014, un dezastru editat de două ori, care tot prost scris a rămas şi nu pot să cred că atunci mi s-a părut o idee bună să public, şi „Mă gândesc la ea non-stop” publicată recent şi care proooobabil că e mai bună decât prima încercare. M-am inspirat din povestea magazinului „Mă gândesc la ea” din Sibiu, cum artistul s-a îndrăgostit de ea, apoi nu şi-a mai putut-o scoate din cap şi a înfrumuseţat magazinul de pe strada Tribunei. În varianta mea e vorba despre Andrei şi Silvia, doi tineri care se întâlnesc într-o noapte de iarnă în faţa acelui magazin. Aceea a fost prima şi ultima oară când Andrei a văzut-o pe Silvia şi, cum tot ce-şi amintea era numele ei, într-o zi a hotărât s-o lase în locul unde a văzut-o prima dată, scriind pe acel magazin „Mă gândesc la ea”. În clasa a XII-a cei doi se reîntâlnesc şi de aici încep zilele lor fripte.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

Plănuiești să publici și alte cărți? Dacă da, iei în considerare o editură consacrată sau le preferi pe cele de tip self-publishing?

Normal că o să public şi altele. Am făcut prostia să îi spun mamei că am mai terminat una şi mă bate la cap s-o editez mai repede – mi-e lene, are peste 500 de pagini – şi s-o public că nu vrea citească e-book, dar următoarea carte pe care chiar vreau s-o scriu bine şi s-o public are în vizor un metalist român care-şi lasă viaţa simplă de la ţară şi merge în capitală să devină cineva – nu, nu vrea o carieră în muzică aşa cum publicul e obişnuit -, dorindu-şi să demonstreze că nu toţi rockerii sau metaliştii sunt satanişti, drogaţi, alcoolişti, jegoşi, obsedaţi de sex și needucaţi, aşa cum societatea ne consideră în ziua de azi şi aşa cum anumiţi autori ne descriu.

Am încercat la edituri consacrate, dar majoritatea nici nu s-au străduit să-mi raspundă, alţii cică n-au categorie, alţii nu publică autori români si pentru alţii probabil cărţile mele nu au destule înjurături ca să atragă cititori. Nu vreau să devin cunoscută publicând o carte plină de cuvinte naşpa – câteva nu strică, pentru că realitatea e dură – dar nici să am un cuvant din ăsta la fiecare 3 cuvinte normale. E trist că aşa ceva se vinde, sincer. Deci am ales să merg pe self-publishing şi am găsit o editură care îţi oferă un ISBN gratis, iar tu plăteşti doar tiparul si transportul, apoi te ocupi de exemplarele primite acasă după cum vrea muşchiu’ tău.

În opinia ta, ce şanse are un self-publisher pe piața de carte din România?

Nu foarte multe. Întâi ai nevoie de un public online pe care să-l cucereşti, abia apoi poţi trece la următorul pas. Când publici de capul tău e complicat să te promovezi pentru că habar n-ai ce să faci, unde să faci şi cum să faci, nu prea îţi vine să te lauzi singur – cel puţin eu nu pot face asta, sunt mai mult genul de „io zic să da, da’ tu faci ce vrei” -, deci cititorii şi mai ales cumpărătorii apar greu. Trebuie să fii activ online, apoi, dacă ai unde, trebuie să-ţi organizezi o lansare de carte, trebuie să te milogeşti de prieteni să te recomande… pentru că altfel n-ai cum. Oricât de bun eşti, nu te promovează nimeni în afară de tine. Sunt o grămadă de cărţi prost scrise, clişeice, mai ales astea străine, care sunt promovate frumos, lăudate de oameni faimoşi şi cumpărate. Pe tine n-are cine să te laude, să te recomande, aşa că trebuie să te plimbi peste tot pentru a-ţi face reclamă, indiferent de cât de prost te simţi. Adică eu mă simt prost când fac asta. De mică, ai mei mi-au spus că nu e frumos să te lauzi, tocmai de aceea mi-e jenă să mă duc la cineva să spun UITE UITE AM SCRIS O CARTE HAI SĂ TE VĂD TU POŢI SĂ SCRII UNA NU POŢI DAR EU POT HAI CUMPĂR-O CĂ E SUPER PLSPLSPLS şi accept complimente foaaaaarte greu, mai greu decât mă conving să nu urlu când îmi sună alarma de dimineaţă la şase jumate. Plus că majoritatea românilor au fobie faţă de cărţi şi dacă te văd citind spun că n-ai viaţă. Când au aflat colegii de clasă că am scris o carte au fost ceva de genul „bă tu n-ai viaţă, nu ştii să te distrezi” şi eu eram ceva de genul “păi scuză-mă că nu mă duc în club să mă fac muci la şaişpe ani că vai cine sunt eu”. Şi e nasol şi că nimeni nu ştie cine eşti, iar dacă nu aparţii unei edituri eşti considerat prost pentru că nu te-au acceptat.

Majoritatea wattpadiștilor români te cunosc (în special sub numele de Mazăre, pe care tocmai l-ai schimbat). Eu una am „crescut” cu poveștile tale încă de când erai greenidiot, de la Frăția Clătitelor și până în prezent. Cum ai descoperit site-ul și ce te-a determinat să începi să scrii?

Te rog, nu menţiona de Frăţia Clătitelor, mi-e jenă deja. Nu mai ştiu cum am dat de el, dar întâi începusem să scriu pe blog. 1 mai 2011 a fost data când am început să tastez primele cuvinte dintr-o ciudăţenie cu vampiri numită „Dorinţa de a distruge” pentru că aveam perioada aia în care vampirii mi se păreau super şi citeam orice conţinea genul ăla de vampiri moderni, ca „Jurnalele Vampirilor”, „Academia Vampirilor”, „Vampirii din Morganville” etc. În afară de seria „Amurg”. Orice în afară de vampiri sclipicioşi. Tocmai terminasem de citit „Academia Vampirilor” şi finalul mi se păruse puţin cam sec, aşa că am hotărât să-mi fac propria poveste cu propriul fînal, doar că stilul meu lăsa de dorit şi cred că cei care mă ştiu încă de când m-am înscris pe Wattpad ştiu despre ce vorbesc: prostii.

Ești susținută de părinți, profesori, colegi? Ți-au citit cărțile publicate până acum?

Ai mei mă susţin în primul rând financiar pentru că nu am de unde să fac rost de bani. De fiecare dată când strâng, îi dau pe cărţi sau tricouri cu trupe şi se duc imediat. Mereu zic „Bă, gata, de data asta strâng şi le dau banii înapoi” şi apoi apar tot felul de chestii: cărţi noi, concerte, Comic Con şi se duc toţi banii. Vara asta de exemplu îi dau pe toţi la I am the rocker, Sonata Arctica, Artmania și Rockstadt. Apoi frec menta în timp ce-mi suflă vântul prin buzunare. Cât despre citit, mama moare să citească de la mine, dar nu vrea să-i descarc o aplicaţie pe telefon şi să le citească acasă, ea vrea carte tipărită. Tata nici acum nu cred că a terminat de citit prima carte, deși spunea că a plâns. „De ce ai plâns?” „Păi de ce a păţit fata aia acolo…” „Bine, da’ n-a murit” şi d-astea. Bunică-mea m-a lăudat la toată strada după ce a citit şi a început să împrumute cartea la vecini. Publicul meu e format din pensionari. #şueg

Din prima carte i-am dat un exemplar profei de fizică pentru că m-a dat de gol o colegă. Profa a ieşit la pensie şi probabil nu a citit nici măcar titlul. Nici nu mă avea la inimă, scoteam treiş’cinci de lei pe cartea aia. Apoi a vrut şi diriga una şi cică i-a plăcut, apoi profa de info s-a supărat că nu i-am spus şi ei şi i-am împrumutat exemplarul pe care il ţin acasă şi cică i-a plăcut. Profei de română nu vreau să-i arăt nimic pentru că are un fix pe scriitorii clasici şi nu-i convine absolut nimic contemporan, că cică nu-s cărţi şi sunt inutile, iar eu vreau să trec la română fără să se ia de mine.

Există cărți care te-au marcat și pe care le recomanzi?

Ăăă cărţi preferate… N-am neapărat un top, dar mă impresionează biografiile, în special autobiografiile muzicienilor. Am citit autobiografia lui Dave Mustaine şi a fost genială. Am citit biografia oficială AC/DC şi a fost genială. Am citit semi-autobiografia lui Adam Nergal Darski şi a fost mai mult decât genială. În afară de astea trei, mi-a placut „Fangirl” de Rainbow Rowell pentru că de ce nu, apoi „Eleanor & Park” pentru că e o poveste unică. Şi seria „Cântec de gheaţă şi foc”. Și orice scris de Nietzsche. Şi ceva Osho. Şi Murakami. Ok am tăcut, deja întind coarda aici.

De unde putem cumpăra ”Mă gândesc la ea non-stop”?

Momentan comenzile se pot face pe blogul meu fantabulos, aici: http://fangirl-problems.blogspot.ro/p/ma-gandesc-la-ea-non-stop.html

Un mesaj pentru cititorii Goodread.ro?

Nu ştiu cine citeşte aici sau dacă a citit cineva, nu ştiu dacă mă crede mişto sau cea mai proastă fiinţă care a făcut vreodată umbră pământului, dar vreau să spun că-mi plac cerealele (dacă nu te-ai prins la faza asta, nu vorbi cu mine, oricine eşti şi citeşti aici). Ok, serios vorbind, vreau să spun că a fost o onoare să apar pe Goodread.ro şi probabil m-am făcut de râs mai mult decât m-am facut pe Wattpad şi pe blog la un loc. Pentru că nu ştiu cum să raspund la întrebări fără să aberez. Şi o ultimă chestie: someone told me that my obsession with Harry Potter is a bit riddikulus and this is a very Sirius problem, but there’s nothing Ron with that.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Website Comments

  1. Placinta
    Reply

    Hei Mazarica, am citit tot ce ai aberat pe acolo :o. Frumos, usor elegant. Trebuie cumva daca publici cartea cu pletosul sa o cumpar, da dracii in tine daca nu-mi dai si autograf!

    • Diana Elena Neaţă
      Reply

      Te rog, data viitoare controlează-ți limbajul când comentezi pe un site public.

  2. Adrian_Stefan
    Reply

    Cum pot da si eu de Andreea Catalina ? Am intrat pe blogul ei, am facut o comanda de carte si nu am primit nici un raspuns…daca a trimis-o, daca o trimite…un nr de telefon ceva ? un profil de facebook ? un mail ?

    • GoodRead.ro GoodRead.ro
      Reply

      Din păcate nu mai avem nici noi o modalitate de a o contacta în afară de blogul ei. Dacă reușim să o contactăm, o să îți scriem un mail 🙂 Mulțumim că ne urmărești!

Iubim comentariile tale :)