Demistificarea tipologiilor literare (4)- ancestral și panteism

Între cer și pământ, între speranță și delăsare, se răsfiră viața omului, încă din prima zi a Facerii. Astfel că literatura, făcând parte din existența omului, într-un dozaj mai mare sau mai mic, a găsit în ancestral și panteism un soi de bandaj tămăduitor, poate chiar o fărâmă de ecou pe care au considerat-o drept răspuns pentru noianul de întrebări.

images (6)

Literatura abundă în etalarea legăturii dintre om și albastrul nemărginirii, fie că aceasta se manifestă sub dulcea nuanță a psalmodierii, fie că este doar o broboană colțuroasă de neprihănită speranță, legătura dintre cunoscut și necunoscut.

Ancestralul, perceput încă din timpuri imemoriale ca un mijloc al necunoscutului de pedepsire, a jucat nenumărate roluri, fiind invocat și hulit, adulat și repudiat, reprezentând o continuă sursă de inspirație pentru nenumărați scriitori.

7

Adăpost al zeilor în absolut toate religiile cocoloșului teluric, ancestralul a fost zugrăvit cu ajutorul nestematelor capodopere epocale, fiind încartiruit într-un descriptivism care oscilează între personificare și paștizare, într-o strânsă corelație cu simțirile de moment ale omului.

De nenumărate ori, în varii epoci și diverse orientări literare, ancestralul a fost împletit cu panteismul, într-o simbioză aproape perfectă, ca un răspuns pentru strigătul causticului gol lăuntric, este un laitmotiv al poeziei, singurul care încă mai păstrează, din păcate doar într-o oarecare măsură, triumviratul ancestral-suflet-panteism.

Odată cu trecerea timpului, ancestralul și panteismul au fost trase pe o linie nefolosită a unui oarecare depou, fiind doar arareori uzitat și atunci doar ca o formă fugară a unui mototolit descriptivism. Astfel, într-un mod indirect, prin trecerea pe plan secund a panteismului și ancestralului, metoda descriptivismului naturii a avut foarte mult de suferit, ajungând în prezent să semene cu un bolnav incurabil ținut artificial în viață.

În romane, odată cu tăvălugul progresului și malaxorul continuei reidentificări a speciei umane, care continuă să se mecanizeze mai abitir decât o locomotivă cu aburi, ancestralul, în relații cu verbul existențial a fi, și-a pierdut din valoare, părând a fi, la momentul actual, doar o frunză de aramă dintr-un morman de alte frunze.

Bineînțeles că nici panteismul nu a scăpat de inevitabila ofilire. Într-o epocă a laicizării acest lucru era absolut inevitabil. Chiar și în realitatea cotidiană, panteismul pare a nu-și mai găsi justificarea, poate doar în mediul rural, acolo unde ideea de panteism este asociată unor anumite superstiții. Tocmai de aceea literatura acestei epoci a dosit într-un borcan cu formol ancestralul și panteismul, care s-au coagulat în placenta unor amintiri ale timpurilor de altădată, de unde prezentul își trage seva.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)