Despre autoarea Aurelia Marin – Scrisul e un dar, o binecuvântare.

Autoarea s-a născut la Slănic – Prahova, într-o casă la poalele pădurii, într-o odaie văruită, cu preșuri pe jos, velințe colorate pe pat și covoare vesele pe perete. Salteaua mirosea a fân, pernele erau umplute cu puf de rață sau de gâscă. Ca în orice casă de creștini, deasupra ușii icoana cu Fecioara și pruncul în brațe.
„Presupun o noapte de februarie foarte geroasă, mă rog, în ciuda inimii calde și primitoare, mă consider o persoană exagerat de friguroasă.

Moașă mi-a fost bunica din partea mamei, care m-a și botezat Aurelia, după numele unei fete care îi murise. Nu m-a deranjat, mai târziu mi se spunea că semăn cu o soră a bunicului, foarte frumoasă, moartă și ea. Prin urmare, mă împac bine cu cei ce au ales să trăiască în altă dimensiune și nu mi-e frică de moarte. Doar boala și zăcerea mă terifiază!.”

În copilărie mânca multe legume și fructe din grădina casei, apă numai de la fântână. Carne numai duminica, dacă se tăia o găină. Era slabă, dar foarte agilă și inventivă la jocuri și puneri în scenă. Aproape de pădure, s-a impregnat cu mirosuri fabuloase, a învățat denumirile constelațiilor, s-a îmbăiat în lacurile sărate, a pus împreună cu mama ei cânepă la dospit, a mers cocoțată pe căruțele încărcate cu fân. A fost copilul spațiilor deschise, pe care le considera Regatul personal! Univers se ce se reflectă difuz și plastic în scrierile ei.

„Scrisul e un dar, o binecuvântare. Îl simți după ce înveți să scrii și să citești.Cărțile mi s-au urcat la cap cu o senzație de delectare, de bucurie, de perpetuă deflagrație. Un vertij  ce continuă și în prezent. Călătoria scrisului a început cu poezioare, jurnale de amintiri și o piesă de teatru cu personaje și intrigă, ce s-a jucat la srebarea de sfârșit de an a clasei a șaptea. Îmi plăcea mult să inventez povești, nu le scriam, dar îmi captivam aduditoriul. Rămâneau gura căscată! La propriu.
Mai târziu, încercarea de a scrie un roman s-a soldat cu un eșec. Luând-o ca atare, am debutat cu poezie, după cinci volume de versuri încununate cu o antologie, în 2008 am renunțat definitiv la poezie. În prezent, scriu doar proză.”
Pentru cine scrie, cei mai apropiați prieteni sunt cititorii. Ei au nevoie să se regăsească în situații neobișnuite, în iubiri posibile ori imposibile,  în cotidianul banal, în aspirații…A mai spus-o, cititorul trebuie ”exploatat” până ajunge să atingă fundul vârtejului. Cititorii sunt frumoși, sensibili, impresionabili și răbdători, dar au nevoie de Respectul cuvenit. Nu ai voie să-i păcălești!
„Personal, mă străduiesc să nu-i plictisesc, să-i fac să respire sacadat, să-i țin cu sufletul la gură! Reușesc? Sau nu? Cititorul decide.”
Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Article Tags

Iubim comentariile tale :)