Despre autorul Dan-Emilian Tinica – Scrisul l-am început de foarte tânăr.

Autorul s-a născut la Simeria, jud.Hunedoara unde mama lui a primit repartiţia de farmacistă la Spitalul CFR din localitate, iar tatăl era funcţionar la CFR. La vîrsta de doi ani în varianta bunicii materne şi  la 3-4 ani în varianta mamei, s-a mutat la Bacău unde locuiau bunicii materni.La 9 ani a plecat la Vaslui unde era cealaltă pereche de bunici , deoarece bunicul matern a paralizat. Deci locul naşterii sale nu înseamnă prea multe pentru el.Formarea lui  aparţine în totalitate Moldovei.

„Bunicii din Bacău aveau o grădină uriaşă cu mulţi pomi fructiferi, cu multe animale de casă (căini şi pisici) şi găini ouătoare,Deci am multe amintiri frumoase din acea perioadă. Am totuşi două imagini din Simeria rămase nu ştiu cum în memoria vizuală.Una din parcul dendrologic (aparţinuse contelui Ochkoy , nu bag mâna în foc pentru grafie, care prin 1948 a avut inspiraţia de a dona parcul statului pentru a-l salva) unde dădeam cu o nuieluşă în apă pentru a împrăştia nişte peştişori coloraţi, şi alta din Depoul CFR unde mersesem cu bunicul , care mă ţinea de mână, unde erau mulţi oameni goi până la brâu, plini de funingine, pe vremea aceea locomotivele erau cu aburi, deci alimentate cu cărbuni, iar oamenii aceştia stăteau în jurul unor focuri uriaşe.Se pare că era seara , iarna şi focurile produceau lumina artificială şi totodată îi încălzeau pe muncitori.”

Scrisul l-a început de foarte tânăr.

„La 8 ani deoarece învăţătorul ne trimisese să culegem pănuşi(frunzele care învelesc coceanul de porumb)pe care urma să le folosim la confecţionarea de ştergătoare de picioare, acelea care stau la intrarea în casă,am scris o primă compunere in titulată foarte original “La pănuşi” sub influenţa lui “La cireşe” din Amintirile lui Creangă.”

Bunica îi citea poveşti, ale lui Creangă în primul rând , îl punea să învețe pe dinafară o grămadă de poezii, de preferinţă ale Otiliei Cazimir. Această insistenţă a bunicii i-a creat la un moment dat un blocaj . Nu a mai fost în stare să învăţe poezii pe de rost pe tot parcursul anilor de şcoală. Când undeva prin liceu profesorul Emil Giurgiuca, poet şi profesor remarcabil, l-a pus să recite Testamentul lui Arghezi şi a spus la sfârşit” Bravo pentru recitare , dar şi pentru faptul că ai colaborat cu Arghezi la această poezie. Neputând învăţa pe de rost încerca să fixeze repere mentale, şi cuvintele de legătură de multe ori le punea de la el.

„Apoi la Vaslui am scris nişte schiţe pentru un prieten şi vecin.Erau ceva între poveşti şi SF.Exista ocolecţie de literatură SF  din care  citeam mereu. În  cele mai multe din cazuri era vorba de scriitori români şi sovietici sau de celebrul Jules Verne. Venirea la Bucureşti mi-a întrerupt elanul creator. Am scris câteva poezii, schiţe , povestiri şi abia după terminarea facultăţii am finalizat “Capricii cuminţi ” menţionat în interviu.”

Cititorii înseamnă foarte mult, pentru că ei sunt destinaţia finală a oricărei scrieri litarare. Din păcate această confuzie generală în care ne-am scufundat în ultimii ani, a divizat mult publicul şi aşa rarefiat din cauza presiunilor de tot felul exercitate de viaţa cotidiană. Se citesc biografii, cărţi motivaţionale, cărţi cu un pronunţat caracter politic şi din ce în ce mai puţin literatură. Literatura prezentă în librării este în cea mai mare parte “din import” ca şi majoritatea produselor care au invadat supermarketurile. Literatura străină nu este întotdeauna de ce mai bună calitate,dar beneficiază de o promovarea internaţională susţinută, pe toate canalele media, literatura autohtonă trebuind să facă faţă tuturor acestor “provocări”, pentru a folosi un termen la modă Şi nu prea face!De aceea mă bucur că mai există tineri îndrăgostiţi de literatură care se străduiesc să o promoveze ! Chiar dacă filmul şi televiziunea au înlocuit literatura, în multe ţări scenariile se sprijină pe creaţii literare  solide, ceea ce nu este cazul în România! Rezultatele se văd în locul codaş pe care îl   ocupăm în Europa cînd e vorba de tiraje, număr de cititori, titluri editate într-un an etc.Literatura românească ar trebui să se bazeze pe cititori, pe cei care o cumpără , dar din păcate ea se întreţine din subvenţii de la stat distribuite discreţionar.

„Deoarece scrierile mele se bazează pe întâmplări reale ,  autentice , se adresează unei spectru larg de cititori potenţiali. Dacă am reuşit să le atrag atenţia , rămâne de văzut.”

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Article Tags

Iubim comentariile tale :)