Zbuciumul existenţei lui Grigore Alexandrescu a fost mai mereu purtat între vise şi iluzii, mai mereu stingherit de sărăcia lucie în care a trăit.

Cu o minte strălucită și o ambiției ieșită din comun, totuși a reușit să se facă remarcat atât prin puterea lui de asimilare a cunoștințelor, cât și prin fabulele sale, care au dăinuit peste veacuri, încrustându-se, pe bună dreptate în marmura istoriei literare.

„Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.” (Vasile Alecsandri).

Specii literare precum satira, epistola și meditația au cunoscut adevărata înflorire sub penelul lui Grigore Alexandrescu, cel care îi admira pe Byron și Lamartine.

Prin tot ceea ce a făcut fiind precursorul multor poeți de geniu ce se vor afirma pe imaculatul frontispiciu al literaturii române, Grigore Alexandrescu și-a câștigat dreptul la neuitare.

Citiți-l și nu-i uitați pe oamenii de cultură ai neamului nostru!