Dreptul la neuitare (3)- Veronica Micle

Unii spun că Veronica Micle (1850- 1889) nu se poate numi poetă, alții afirmă că în candela sufletului său a pâlpâit lumina unei ființe cu un imens talent creator.

veronica_micle_-_foto02

Dincolo de faptul că mai mereu a fost asociată, volens non volens, cu viața lui Mihai Eminescu, totuși Veronica Micle a dat literaturii române o sumă de poezii, nuvele și traduceri, care, chiar dacă nu s-au ridicat la un nivel superior, au reușit, într-o oarecare măsură să strecoare în sufletele cititorilor măcar o fărâmă din tragismul unui suflet zbuciumat, care mai mereu s-a rătăcit între contorsionarea căutării și nebunia sfidării.

Veronica Micle – De-ai sti…

De-ai sti, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tau s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Si mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau buna,
Am vorbi-o împreuna,
M-ai vedea, eu te-as privi,
Vorbele s-ar înmulti.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ti-as spune multe tie
Far-de rost si chibzuire,
Însa toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Ca mi-i dor atât de mult
Glasul tau să-l mai ascult.

Întreaga sa existență a fost una învelită în negura pâcloasă a unui indescifrabil mister, care i-a oferit o aureolă de ființă acaparatoare. S-a spus despre ea că era frumoasă, posesoare a unui je ne sais que cotropitor care prindea deândată bărbații în prizonieratul farmecelor nurice, natural și strangulator. Chiar și moartea, la 50 de zile după cea a lui Eminescu, a fost una plină de tragism, de stropii de rouă din privirea unei ființe care a trăit haotic, în ciuda pragmatismului cu care a ales să plece dintre noi, alegând sinuciderea la 4 august 1889 cu ajutorul unei sticle de arsenic.

Veronica Micle – În dorul meu

 În dorul meu de razbunare
Sa am un brat de fier
Eu as sdrobi far’ de-ndurare
Ca trasnetul din cer.

Tot ce în asta lume mica
Maret mi s-a parut
Si-n asta viata de nimica
Etern eu am crezut.

Si-atuncia când tu o ruina
Vei fi în fata mea,
Eu nici macar a ta tarâna
Nu voi putea ierta.

În pofida zvonurilor, întemeiate sau mai puțin întemeiate, care au dus-o în epicentrul unor halucinante întâmplări cu orgii practicate cu ofițeri, poeți și artiști, dar mai ales în ciuda alegerii ei de a petrece o noapte de dezmăț cu I.L. Caragiale, fapt care a dus la ruptura dintre nenea Iancu și Emin, femeia Veronica Micle și-a câștigat cu vârf și îndesat dreptul la neuitare.

Cu siguranță că, dincolo de relația ei cu poetul Luceafărului, una plină de certuri, pasiune, patimi, gelozie și trădare, o parte din creațiile eminesciene au fost inspirate din felul ei de a fi, chiar dacă acesta a fost unul extrem de alambicat.

Poate că, în felul ei l-a iubit pe Eminescu. Acest lucru nu are vreo importanță. Cel puțin nu aici. Ceea ce este cu adevărat important este faptul că, cel puțin pentru o vreme, Veronica Micle s-a priceput de minune să joace rolul de muză eminesciană, și, în același timp ne-a dăruit o parte din vâlvâtaia rătăcirii ei printre muritorii de rând.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Website Comments

Iubim comentariile tale :)