Nu am citit nimic de la King până la 40 de ani. Am văzut ecranizări ale câtorva cărți ca toată lumea, filme de Oscar, filme apreciate, dar nu știu de ce am preferat să rămân la filme și am refuzat cu ostentație să deschid vreo carte de-ale sale. Am greșit, mi-am asumat și am remediat situația. În ultimul an am citit în jur de treizeci de titluri ce-i aparțin Regelui, și, cu toată reticența mea inițială, trebuie să recunosc, umilă, că sunt iremediabil și profund cucerită.

King mi-a dezvăluit latura paranormală și magică a cărților, m-a convins cu povești reale în care supranaturalul își face de cap. Mi-a incitat și ațâțat simțurile cu groază, frică și coșmaruri. M-a determinat să-mi depășesc limitele, să-mi las imaginația să zburde și să nu mă mai cramponez în realismul și scepticismul meu nativ. M-a învățat să privesc și să mă bucur altfel de lectură. Să accept ce mi se oferă și să nu mai fiu “cârcotașă” la orice lucru ieșit din comun. A fost un fel de RedBull și mi-a dat aripi. Este foarte greu să faci un top 3 la King, deoarece chiar ai de unde să alegi și marea majoritate a cărților pe care le-am parcurs nu m-au dezamăgit, dar o să mă străduiesc și o să-mi și argumentez alegerile.

Angela recomandă Stephen King 🙂

Prima recomandare este “Cimitirul animalelor”. Este, de altfel, și prima mea lectură de la King și cartea care m-a convins că are un potențial enorm și o perspectivă inedită când vine vorba de povești horror transpuse în realitatea imediată. Cartea a avut și câteva ecranizări de succes și cred că marea majoritate a bookaholicilor și cinefililor au habar despre ce e vorba în poveste. N-o să vă povestesc intriga că nu are sens să-i plictisesc pe cei care deja o știu și nici să fur farmecul misterului pentru cei care n-au ajuns la ea. Dar o să vă spun vreo câteva gânduri și temeri la care cartea asta m-a obligat să meditez și o să vă rog să stați cu ochii pe pisică.

Imagini pentru cimitirul animalelor nemiraKing te provoacă să-ți imaginezi o ipoteză absurdă și grotescă, în care ai puterea să te joci de-a Dumnezeu, unul absolut care poate lua decizii în ceea ce privește viața și moartea. În același timp, te obligă să-ți asumi deciziile care vin la pachet cu niște consecințe teribile ce sfărâmă orice scară de valori morale. Nu este vorba de o singură decizie. E ca un carusel ce uită să se oprească, dar care accelerează la infinit. Ce alegeri ai face în cazul unor tragedii? Ce urmări ți s-ar părea tolerabile? Până unde ai merge pentru a-i salva pe cei dragi? Dacă viața lor ar fi în mâinile tale, câte legi de bun-simț și de moralitate ai încalcă pentru a le-o da înapoi?

Variantele sunt diferite în funcție de mentalitate și de gândire. Durerea pe care unii reușesc s-o depășească, e intolerabilă pentru alții. Dacă ai avea puterea să întorci cursul normal al naturii, ai face-o neținând cont de consecințe? Crezi că monștrii trăiesc sub pat sau în dulap? Sau poate trăiesc în interiorul nostru și se hrănesc cu durere? Oare dacă durerea e de neînvins, următoarea etapă e instalarea haosului și a întunericului? Or maybe, sometimes dead is better!

Orice ați gândi și de oricare parte a baricadei v-ați situa, vă spun un singur lucru: Don’t you worry, baby, King is going to take us to Disneyland!

Imagini pentru Culoarul mortii stephen king“Culoarul Morții” este o altă carte care nu are nevoie de prezentare. Că să vă împrospătez memoria, o să vă spun doar că Tom Hanks a făcut un rol magnific interpretandu-l pe Paul, cu toate că preferatul meu în film a fost David Morse în rolul lui Brutus. Deși este încadrată de specialiști la horror eu o încadrez la “lecții de viață”. Este o poveste emoționantă despre dreptatea strâmbă a lumii în care trăim. O lume pe care noi, constrânși de reguli, mentalitate și prejudecăți, o creăm și o susținem. Este despre oameni buni și oameni răi, noțiuni duse la extrem, și cât de cumplit și inuman greșim mânați de aparențe. Este despre oameni buni care răspund cu bunătate oricât de rău ar fi tratați și oameni răi care nu pot fi schimbați oricât de bine i-ai trata. Scena poveștii este închisoarea Cold Mountain, pentru unii e anticamera iadului, un purgatoriu, iar pentru alții doar un loc de muncă. Paul e gardianul șef al sectorului E din penitenciar. Sectorul E nu-i mare lucru. E un culoar lat, cu linoleum verde ce adăpostește 6 celule, celulele condamnaților la moarte. Iar în capătul lui îți sunt oferite două variante: stânga – viața și dreapta – moartea. Unii și-au semnat deja sentința cu acțiunile din afara închisorii. Citind cartea, după ce am văzut filmul, am înțeles cât de bine au jucat unii dintre actori, ce complet au intrat în pielea personajelor.

Paul este gardian de mulți ani și a așezat pe scaunul electric peste 70 de criminali și moartea fiecăruia a considerat-o o acțiune justificată a justiției. Niciodată de-a lungul anilor n-a simțit că în sectorul lui a ajuns vreun inocent, dar i-a tratat cât de bine a putut pe fiecare în parte, fără să le judece faptele. Ultimul a fost John Coffey, dar a fost, de altfel, și singurul care i-a zdruncinat sistemul de principii morale, etice și religioase care îi guverna viața de cinci decenii.

Paranormalul propus de King îl regăsim în persoana lui John Coffey, un negru imens, ce pare a suferi de retard mintal și care nu e în stare nici să-și lege șireturile. Dar înzestrat cu altfel de daruri. E condamnat la moarte pentru uciderea a două fetițe gemene și ajunge în sectorul lui Paul. Pentru mine, misticismul și paranormalul au fost doar părți secundare, profunzimea poveștii provenind din alt substrat. King mizează pe imprevizibiliatea vieții și pe talentul destinului de a ne oferi surprize, care atât de greu atârnă în balanță încât noi, oamenii, le numim miracole. Miracole care ne schimbă percepția asupra vieții și ne influențează iremediabil. Da, e vorba de oameni percepuți ca miracole, oameni care apar pentru o clipă, ca bătaia de aripi a unui fluture și totuși reușesc să-și lase amprenta pentru totdeauna. Ce e John e subiectiv de decis și rămâne la latitudinea și imaginația fiecărui cititor în parte, dar Paul, vrea sau nu vrea, îi place sau nu, e omul care îi poate oferi libertatea. Și John își merită libertatea mai mult ca alții. Întrebarea e unde ar putea copilul ăsta mare, prigonit și disprețuit de toți, sătul de răutate și de urât, să-și găsească liniștea?

“Cu toţii suntem datori cu o moarte, nu există excepţii, ştiu bine, dar câteodată, oh, Doamne, Culoarul Morţii este atât de lung.”

Imagini pentru JFK stephen king nemiraJ.F.K. 22/11/63″  în care King vă propune să vizitați o vizuină de iepure și totodată vă îndeamnă să-l însoțiți pe Jack într-o călătorie în timp. Nu este una care are ca scop distracția, ci are o cauză nobilă, chiar mai multe. Putem rezuma cartea la o singură întrebare: dacă ai putea schimba o tragedie, un eveniment marcant din trecut ai face-o? Și dacă ai face-o care crezi că ar fi urmările? E posibil ca o mică schimbare în trecut să aibă efectul unui cutremur devastator în viitor? Dacă îți bagi nasul în trecut și schimbi ceva poate avea efectul unei pietre aruncate pe o suprafață lină și valurile propagate să ia proporții apocaliptice în câteva decenii? Nu este singulară această idee la King. O întâlnim și în “Zona moartă”, unde întrebarea care frământă personajul principal este: dacă ai avea o mașină a timpului și ai putea să te întorci în 1932, l-ai împușca pe Hitler sau l-ai lăsa să trăiască? Fiți sinceri!

Bineînțeles că pentru a citi J.F.K., trebuie parcurs întâi “Orașul Bântuit”, pentru a înțelege universul orașului Derry care este comun ambelor cărți, la distanță de câțiva ani. J.F.K. are în centru asasinarea președintelui în noiembrie ’63 și, deși nu este un roman istoric care să limpezească misterul, este temeinic documentat. Autorul dă putere unui personaj, fictiv vorbind, de a se întoarce în trecut și a merge pe urmele criminalului în timp real pentru a vedea dacă a acționat de capul lui sau a fost doar un țap ispășitor. Doar în urma acestor observații va putea să ia o decizie obiectivă și să se transforme în justițiar sau erou național. Pe aceste considerente se construiește povestea.

Imagini pentru orasul bantuit stephen king nemiraȘi de ce călătorie antrenată avem parte… Dar planul eroului se duce dracului când Cupidon își zvârle săgețile la timpul nepotrivit, ca să zic așa. King pune pe tapet toată mizeria și toxicitatea Dallas-ului din acea epocă: de la rasism, segregare, abuz domestic, prostituție, sărăcie, spălare de bani, inflație, șomaj, criza economică până la conspirații mondiale, embargouri politice, Războiul Rece și interese la nivel înalt. Dallas e un oraș în care se trăiește periculos și pe muchie de cuțit. Asasinarea președintelui este un subiect controversat, o enigma a istoriei care n-a fost pe deplin clarificată și care ridică încă semne de întrebare. Ca să vă mai dau un motiv pentru a citi cartea, o să vă spun că eroul nostru e profesor de engleză, bun dansator și mare amator de muzică, este un erudit în domeniile care-i suscită interesul, așa că să fiți pregătiți cu carnețel de notițe pentru sute de repere legate de aceste domenii.

Și pentru că sunt vorbă lungă și știu că Nemira e pusă pe fapte mari și vrea să ne dea motive de bucurie și să uităm de pandemie, aș vrea să fac o sugestie de editare în română pentru nuvela “Cujo”, care de asemenea are o ecranizare de excepție. Chiar dacă King a declarat că habar n-are când a scris povestea aceasta, vă asigur că merită tot timpul, pentru că pune pe tapet probleme de actualitate: abuzul domestic, violența, adulterul și minciuna. Dar în aceeași măsură ne învață iertarea și responsabilitatea. Este despre rutina vieții și cât îți poate întinde nervii. Este despre reticența la schimbare și lipsa de opțiuni. Este despre frică și visuri și speranță și regret. E despre decizii prostești care îți pot da viața peste cap. E despre dragoste necondiționată și impotența de a schimba destinul. E despre a merge mai departe atunci când tot ce vrei să faci e să te întinzi și să mori. Orice ați alege să citiți de la King, citiți cu mintea deschisa și făcând abstracție de logică. Poveștile lui nu urmăresc realitatea de bun-simț și logica. Are alte planuri și căi misterioase să vă intre în suflet!

Pentru ultima parte vă las pe mâna colegei mele Ioana, cu încă un articol plin de recomandări interesante. 🙂

Cu drag, Angela

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!