Într-o perioadă în care cultura inculturii, provăduită cu o crasă dezinvoltură la mai toate palierele informaționale, răsfirând putregaiul manipulării și în special prin promovarea non-valorilor, principala menire a literaturii trebuie să fie luminarea, una care să-și tragă seva din principiile revigorantului iluminism de altădată.
Trezire! Acesta ar fi indicat să fie stindardul literaturii, o trezire absolut necesară, ba chiar să purifice sistemul de valori al societății actuale. Mi-ar place ca literatura să joace rolul soldatului de veghe, întotdeauna aflat în avanpost, care să administreze scurte electroșocuri în plăcile tectonice ale stării de letargie și adormire.
O literatură veleitară, care nu se poate dezbăra de influențele sistemului politico-administrativ în încercarea de a fi echidistantă, nu se poate numi literatură, ci doar propagandism. Sunt două concepte total distincte.
Propagarea propagandismului nu are ce căuta într-o democrație autentică. Este o eroare inadmisimbilă, o utopie otrăvitoare care nu face altceva decât să devalorizeze arta și tot ceea ce s-a creat până acum.
Deci, dragă literatură, te rog să îndeplinești rolul soldatului aflat în stare de veghe!
Mulțumesc!