Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

B.N. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Bogdan Boeru: M-am născut în 1975 în Constanța, unde locuiesc și acum. Am absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân” din orașul natal, apoi Facultatea de Drept din cadrul Universității „Hyperion” din București. Timp de 25 de ani am cântat împreună cu trupa de Heavy Metal INTERITUS DEI, căreia i-am fost solist vocal și bassist.

În această perioadă am editat 6 CD-uri, colaborând cu diverse case de discuri din: România, Norvegia, Germania și Rusia și am cântat pe multe scene din Europa. Am început să mă iau în serios ca scriitor încă din timpul activității musicale, iar acum, când INTERITUS DEI a devenit istorie, focus-ul meu este pe literatură. Am 11 cărți publicate, un scenariu pentru o piesă de teatru care a fost jucată la Constanța în 2017 și alte câteva scenarii pentru scurt-metraje, documentare și spoturi publicitare.

B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
B.B. Romanul „Șapte sute șaptezeci” nu este cea mai recentă carte pe care am publicat-o, dar este una de suflet pentru mine. Ea a apărut în 2017, când s-au împlinit 2000 de ani de la moartea lui Ovidius. Constănțean fiind, Ovidius are un loc special în inima mea. De aceea, am vrut să creionez un Ovidius desprins de canoane. Nu mi-l imaginez ca pe unul care se lamentează, exasperându-i pe toți din jurul său, începând cu tomitanii și terminând cu împăratul. Pentru mine, Ovidius este un personaj puternic, bine înfipt în viața politică a Romei și mai ales bine informat despre cursul acestei vieți, chiar dacă se afla departe de Cetatea Eternă.

Din punctul meu de vedere, atitudinea lamentoidă este doar o mască. Nu voi da jos această mască, preferând să-i las pe cititori să descopere ce se află dincolo de ea. Oricum, subiectul se axează pe cele trei mari mistere care plutesc în jurul lui Ovidius: de ce a fost relegat la Tomis?; cum a murit?; unde e mormântul? Mi-am permis să introduc în ecuație atât personaje reale, cât și personaje aflate la granița dintre real și fantastic, pentru a zugrăvi o epocă și pentru a face cât mai captivantă saga respectivelor personaje. Nu vorbim doar de Roma și de Tomis. Acțiunea din „Șapte sute șaptezeci” cuprinde întreaga Europă.

B.N. Cum s-a născut cartea?
B.B. S-a născut frumos. Mi-a luat cam un an să fac documentarea. Am studiat lucrări despre viața romanilor și a grecilor, la începutul primului secol al Erei Creștine, apoi tratate de război, deoarece în carte apare și răsunătoarea înfrângere a romanilor de la Teutoburg, în fața triburilor germane. Orașe precum Mogontiacum (Mainz), sau Mediolanum (Milano) sunt descrise în amănunt. Am găsit o hartă detaliată a Romei acelei epoci, ceea ce mi-a permis să folosesc inclusiv numele străzilor romane din acea vreme. Dar după ce am avut toate aceste date, scrierea efectivă a cărții mi-a luat ceva mai mult de o lună, în sesiuni zilnice de 8-9 ore.

B.N. Când a început să crească această vocație de a scrie, de a creea?
B.B. Vocația creatoare a început să se manifeste încă din zorii istoriei trupei INTERITUS DEI. Nu pot disocia activitatea mea muzicală de cea literară, pentru că, în cele din urmă, ambele sunt manifestări ale dorinței de a creea. Se întâmpla prin anii 90. Primul CD a apărut în 1997, iar prima carte a mea a văzut tiparul în 1999.

B.N. Poate fi considerată o meserie activitatea unui scriitor?
B.B. Doar în măsura în care ideea de meserie se suprapune peste cea de vocație.

B.N. În prezent lucrezi la o carte nouă?
B.B. Da. Am în lucru un nou roman.

B.N. Cum te-ai simțit atunci când ai publicat prima carte?
B.B. A fost un sentiment aproape religios. Îmi aduc aminte că țineam în mână cartea (era un volum de poezii) și preț de mai multe minute m-am holbat la coperta ei roșie, fiindu-mi cumva frică să o deschid. Părea ireal. Simplul fapt că o țineam în mână și că avea numele meu pe copertă îmi dădea o stare de… nu știu… Poate sună pretențios, dar cel mai apropiat cuvânt ar fi „beatitudine”. Atunci mi-am dat seama câtă responsabilitate apasă pe un nume scris pe o copertă.

B.N. Care este motivația ta atunci când scrii?
B.B. Ar fi multe de spus aici. Pe de o parte, consider că am un mesaj de transmis și, fără a face pe modestul, cred că am și pârghiile necesare pentru a transmite acel mesaj într-o formă frumoasă, provocatoare, inteligentă. Pe de altă parte, arta, în totalitatea ei, reprezintă ea însăși un limbaj care transcende limba vorbită. E un metalimbaj. Pot spune asta mai ales în urma experienței mele muzicale.

Muzica pe care o practica INTERITUS DEI a ajuns la urechile și în sufletele multora, indiferent de naționalitate, sex, religie. Cred că același lucru îl poate face și literatura. Dincolo de toate aceste aspecte, mai există unul: am o dulceață de fetiță, Sophia Elena, care acum are aproape 8 ani, iar tati scrie și pentru ca ea, când va fi mare, să fie mândră de tatăl ei și, de ce nu, să o motiveze și pe ea să se exprime artistic, pentru că potential are.

B.N. Ai un jurnal în care scrii?
B.B. Nu. Am avut unul, în copilărie.

B.N. Există vreun indiciu sau un secret din viața ta pe care l-ai inclus în carte?
B.B. Nu. Dar cartea este despre ceea ce nu am ținut niciodată secret: marele respect pe care îl port lui Ovidius.

B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
B.B. Am lucrat foarte bine cu editura Ex Ponto din Constanța. Este o editură cu tradiție și, cu toate că am colaborat foarte bine cu edituri din București și din Iași, am vrut să fie o editură constănțeană fiindcă era vorba despre Ovidius și am simțit că, dacă tot am privilegiul de a privi aceeași mare pe care a privit-o și el, atunci produsul, pe care l-am gândit ca pe un tribut adus memoriei sale, trebuie să fie unul 100% tomitan.

B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
B.B. Poate nu ar fi rău ca scriitorii români să aibă un acces mai ușor la piața de carte din afara țării. În România se publică destul de mult, apar multe lucrări ale unor scriitori străini, cumva, din acest punct de vedere, piața românească este într-o relație de sincronicitate cu cea din afara țării. Însă, în sens opus, dinspre România spre lume, prea puțini scriitori au posibilitatea de a publica.

Eu am reușit să traduc aces roman în bulgară, să îl public la vecinii noștri din Sudul Dunării, chiar să fac un turneu de prezentare acolo, o serie de întâlniri extraordinare cu publicul. Sunt în curs de traducere în italiană și în rusă. Dar eu sunt un caz fericit. Am reușit să conving niște sponsori, ceea ce nu e la îndemâna oricui. Alți scriitori poate nu au această șansă, desi ar merita. Poate nu ar fi rău ca statul, prin instituțiile sale care guvernează arta, în general, și literatura, în special, să ofere TUTUROR scriitorilor acces la fonduri, în vederea traducerii și publicării lor în străinătate.

B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
B.B. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea. În momentul de față, sunt de găsit, cu o altă carte a mea, „Convergențe spirituale. Eseu despre o posibilă sintaxă a sacrului” pe site-ul Librăriei Eminescu: www.librariaeminescu.ro. În rest, sunt de găsit pe Facebook și îmi place să fiu eu cel care găsește publicul.

Poate că, din cauza obișnuinței de a merge în turnee, obișnuință cu care m-am pricopsit încă de pe vremea când cântam cu INTERITUS DEI, am găsit de cuviință să plec în turneu de prezentare cu acest roman. Asta se întâmpla în 2018-2019. Acum, Covid-ul mă ține cuminte, acasă, dar, în cele din urmă, doar n-o fi el mai șmecher decât o grămadă de oameni. Se va termina, la un moment dat, și urgia asta și abia aștept să se întâmple acest lucru, ca să pot pleca iar, cu cărțile la subsuoară, să mă întâlnesc cu cititorii.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
B.B. Citiți! Evadați prin lectură! Evadați prin orice formă de artă! Construiți-vă propriul Univers! Gândiți! E singura rețetă pentru a nu o lua razna sau pentru a nu regresa până la un stadiu subuman. Dacă vreți să înțelegeți ce vreau să spun prin „subuman”, recomand filmul „Idiocracy” din 2006! Vă mulțumesc.