Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Cătălina Elena Potârniche: Sunt născută în Râmnicu Sărat, chiar în anul revoluției. Sunt pasionată de tot ce ține de cunoaștere, instinct, profunzimi, indiferent de domeniu. Mă revolt ușor la nedreptăți, însă, în egală măsură, în același timp mă motivez într-o îmbunătățire permanentă și caut să fac tot ce ține de mine pentru asta, atât pentru propria-mi persoană, cât și pentru cât pot eu și mă privește din exterior.

Îmi iubesc activitatea, asta fiind pentru mine cred cea mai mare realizare de până acum. Am încetat de mult să mai am un serviciu ca parte fracționară, viața mea de douăzeci și patru de ore fiind acum una armonioasă întru totul. Îmi place să mă caut continuu în toate, să descopăr în permanență câte ceva atât despre mine, cât și despre cele ce mă înconjoară. Sunt fascinată de nemărginirea care se-arată, pe măsură ce descopăr din ce în ce mai multe, fapt care îmi întărește constant convingerea, prea bine cunoscută oricum la nivel global cred, că viața nu este, de fapt, despre o țintă, ci despre parcursul ei în sine.

Caut în permanență să disec tot ceea ce societatea ne dă „de-a gata”, caut adevărul dincolo de ceea ce se vrea a fi inoculat. Citesc acum mai mult ca oricând, asta iarăși fiind o mare realizare pentru mine, pentru că în școală lectura pentru mine a fost o corvoadă. Vizionez tot ce ține de creație, artă, mister, ocult, structură fizică, psihologică, energetică, istorică și altele. Și despre mine tot ar mai fi, dar cred că am acoperit deja în linii mari o „primă întâlnire”.

B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
C.E.P. Că abia acum îmi dau seama cât de inconștientă am fost, când am decis să o scriu, sau cât de curajoasă, însă mă bucur și mă felicit pentru asta. Am dus o luptă grea cu propria-mi persoană ca să reușesc. M-au încercat foarte multe stări, temeri, supoziții, pentru că trilogia este mare parte din viața mea, într-o proporție destul de mare fiind inspirată din întâmplările mele, implicit ale celor apropiați mie și nu numai. De aici și o mare asumare, trasă, după cum am zis adineauri, la vremea respectivă cred că mai mult de dincolo de conștient, instinctiv. Pe ideea „Cum o fi, o fi și gata!”. Cred că a cântărit mai mult dorința de a împărtăși niște situații cu care foarte mulți dintre noi ne confruntăm în viața de zi cu zi, fără a ști însă de unde să le luăm și unde să le punem, fără a ști cum să facem față cu brio greutăților din ele, fără a ști încotro să ne îndreptăm pentru niște soluții, pentru măcar puțină lumină înainte, decât a cântărit frica pe care încă o mai lăsam să mă facă să mă îndoiesc uneori de mine și de ce pot face cu ceea ce dețin. Și mai cred că atunci am început, cu adevărat, să funcționez real, cu totul, printr-una dintre cheile mele de bază: Odată ce ți-ai asumat cea mai sumbră variantă a eventualelor rezultate, nimic nu-ți mai poate sta în cale.

B.N. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?
C.E.P. Acum zic că m-am născut cu ea, cu siguranță. Scrisul la mine e prezent peste tot.

B.N. Cât de importantă este cercetarea când scrii o carte?
C.E.P. Cercetarea în ceea ce privește scrisul în sine la mine a fost zero cred. Cercetări am făcut în ceea ce privește partea tehnică, redactare, tipografie, bibliotecă, edituri și tot ce mai ține de date exacte legate de carte ca produs. Însă în ceea ce privește scrisul… totul a fost de parcă aș fi fost coordonată de un superior care-mi dădea niște indicații subtile, percepute în simțuri numai, legate de ceea ce am de făcut, de scris, de modificat, de anulat cu totul și refăcut. Am primit până și în partea tehnică de care ziceam mai devreme oameni și oportunități din direcții oricum diferite de căutările mele. De unde nici nu m-aș fi gândit și cum nici nu m-aș fi gândit. Cred că este o chestiune de armonie. Odată ce dorința e ce trebuie, ceva de mai sus de noi conspiră cu noi, fără poate să gândim vreo secundă la așa ceva, fără să avem neapărat o colaborare conștientă în direcția asta, pentru ca dorința să se împlinească.

B.N. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?
C.E.P. Când încă nu știam să citesc prea bine, bunica mea din Suceava obișnuia să-mi citească basme și povești nemuritoare. Când nu mai era nimeni în preajma mea, încercam să le citesc singură, așa, silabisit și stângaci, cum puteam. Încă nu eram la școală, probabil aveam vreo cinci, șase ani… De atunci am rămas cu un drag aparte față de astfel de cărți, dar și față de poveștile lor. Acum mi se pare că în orice basm, oricât de fantastic ar părea el, mustește adevărul existenței.

B.N. Cum descrii stilul tău de a scrie?
C.E.P. La fel cum mă descriu și pe mine. Aparent haotic, dar sigur cu sens. Instinctiv. De la sine. Neîncadrat undeva anume. Liber și eliberator totodată.

B.N. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
C.E.P. Îmi place să gătesc, să inventez fel și fel de rețete, visez la un restaurant așa cum n-am găsit nicăieri, în afară de imaginația mea. Îmi place ideea de gospodărie și independența prin gospodărire, de aici și pasiunea pentru plante, cultivarea lor, atât a celor de ornament, cât și a celor pentru bucătăreală și medicație naturistă. Încerc să fac în casă fel și fel de tincturi și prafuri din plantele pe care le pot crește momentan în spațiul de interior de care dispun. Însă și aici visez să mă extind ceva mai mult de-atât. Iubesc animalele și natura și tot ce ține de ele, de la activități până la simplitatea și autenticitatea din ele. Îmi place să studiez diferite tehnici atât de cunoaștere de sine, cât și de vindecare alternativă și să testez tot ce simt din ele a fi autentic, benefic, tot ce rezonează cu mine. Îmi plac provocările venite din dezechilibre, pentru că nu cred că a existat ceva mai puternic de-atât care să mă ajute să mă descopăr și să mă dezvolt. Îmi plac, în egală măsură poate, și provocările venite din societatea de astăzi, pentru că și ele scot din mine tot ce am mai bun.

B.N. Ai un obicei zilnic de a scrie?
C.E.P. Nu știu dacă mă pot raporta la zilnic, însă obiceiul meu de a scrie e strâns legat de instinctul meu. Pot scrie inspirată de o întâmplare, ca mulți alții, însă pot scrie, la fel de bine, și inspirată de imaginea unei șepci aruncate pe marginea drumului, cum recent mi s-a întâmplat. Chiar și din momentele mele de reculegere, când teoretic aș fi goală pe interior, apar niște idei care mă fac să las toată liniștea deoparte și să scriu atunci, pe loc, imediat, de teama ca nu cumva să pierd ceva.

B.N. Poate fi considerată o meserie activitatea unui scriitor?
C.E.P. Categoric da. Fiecare om are în el un talent de împărtășit sau prin care să împărtășească, util unei comunități, mai mici sau mai mari, din care face parte. Și scrisul este și el un astfel de talent. Sunt oameni care dețin informații clar necesare celor din jur, a căror împărtășire presupune o muncă depusă, un timp implicat, pentru care este normal să existe și un preț. Deci da, fără nici cea mai mică îndoială.

B.N. Simți că te energizează sau că te epuizează scrisul?
C.E.P. Este medicament curat. Și-l recomand oricui, chiar și celor care nu au nici cea mai mică intenție de a publica o carte. Eu cu cei cu care lucrez mereu subliniez ideea de a scrie. Scrisul face mai mult decât orice mână întinsă din exterior întru ajutor. Scrisul este, din punctul meu de vedere, mai ales trăit conștient, o altă formă de terapie, alături de toate celelalte.

B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
C.E.P. Public ca autor independent în mare parte, trilogia M-ai lăsat aici.. – Prea târziu – REM însă a fost publicată cu ajutorul editurii ATU din Sibiu, pentru că eu, ca autor independent, primesc de la Biblioteca Națională doar două ISBN-uri anual, la vremea lansării primei părți, M-ai lăsat aici.., acestea două fiind deja epuizate. Și de ales i-am ales, înainte de toate, ca tipografie, pentru că mi-au fost oferiți. Mi-au ieșit în cale, exact cum descriam mai devreme, de unde nici n-am gândit, însă ca o mănușă pentru toate.

B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatură universală?
C.E.P. Zic trei și trei, nu de alta, dar altfel dormim aici. Mihai Eminescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Creangă. Osho, John Gray și Omraam Mikhaël Aïvanhov.

B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
C.E.P. Da, Cartea Magiei Divine, a lui Omraam Mikhaël Aïvanhov. Pe care o recomand din toată inima ca fiind o carte ideală pentru întoarcerea la sine. Este o carte simplă, clară și cuprinzătoare, de mare, mare folos, la fiecare recitire altfel!

B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
C.E.P. Cartea despre NIMIC – Osho, Cartea despre Femei – Osho și Puterea extraordinară a subconștientului tău – Joseph Murphy. Împreună abordează toate cele trei părți care cred eu că ne definesc – sinele, existența înconjurătoare și relațiile, care, nu-i așa, ne dor atât de mult și mai niciodată nu înțelegem „cu ce-am greșit?!”.

B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
C.E.P. Rigurozitate și profunzime. Mi se pare că în România încă se citește prea multă carte din genul Sandra Brown, care ne afundă și mai mult în iluzii și povești din filme, îndepărtându-ne în egală măsură de realitate, de noi înșine și de ceea ce viața noastră ca indivizi presupune de fapt, și prea puțină carte reală, concretă, profundă, care abordează și provoacă propriul discernământ la acțiune, la trezire, la conștientizare.

B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
C.E.P. Întrebarea asta m-a pus pe gânduri. Nu de alta, dar nu știu ce să răspund. Cred că provocarea în România este aceeași pentru toți, oricare ar fi domeniul. Autenticitatea și curajul. Eu îmi iubesc țara și mă simt parte din ea cu totul și știu că majoritatea românilor simt astfel, dincolo de nemulțumirile și neajunsurile de la suprafață, provocările și majoritatea neplăcerilor venind numai din nivelul de rezonanță. Cred că dobândirea unui echilibru interior asigură, fără îndoială, succesul, indiferent de condițiile și provocările exterioare, indiferent de locul unde am fi.

B.N. Se poate trăi din scris în România?
C.E.P. Iarăși răspund puțin pe lângă. Se poate trăi din orice, atâta vreme cât este vorba despre ceva ce aparține de sine, ceva ghidat de acel talent unic despre care spuneam mai devreme că zace în fiecare om în parte. Nu cred că există eșec sau sărăcie din cauza domeniului în sine, cât din cauza pornirilor interioare care au ghidat către a aborda domeniul respectiv.

B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
C.E.P. Cu toate ale mele sunt prezentă pe www.vorbenergy.com. Este vorba despre un magazin online la bază, unde am toate cărțile la vânzare, care însă cuprinde și o autobiografie, gânduri și recomandări de la cei cu care am interacționat până acum în activitatea Vorbenergy și intenționez să integrez și alte câteva idei, însă treptat, pe măsură ce apar oportunități reale pentru ele. Planuri sunt multe. Există însă și posibilitatea de abonare la newsletter, pe care încerc să-l fac cât mai rar, obiectiv și prețios.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
C.E.P. Realitatea este una singură, cu privire la care noi însă avem două variante. Fie o lăsăm să ne copleșească, afundându-ne și mai mult, cu toate uneltele, interioare sau exterioare, de care dispunem, fie o acceptăm cu mobilizare în a vedea ce e de făcut în ea așa cum este, cu toate uneltele, interioare sau exterioare, de care dispunem. Asta mă mobilizează pe mine, pe negândite deja de-acum, în fiecare secundă grea pe care o trăiesc.