Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Cristina Grecu: Desigur, am să mă refer mai mult la acea parte din mine care este pasionată de scris. Am început să scriu poezii din adolescență, caietul cu poezii era de fapt „jurnalul” meu secret. Așa a rămas și acum. În el îmi așterneam cele mai misterioase trăiri, pe care nu le-aș fi dezvăluit nimănui.

Acel caiet era micul meu univers secret. Însă, cam de vreo 10 ani, am descoperit multe povești cu Mulla Nastratin care mai de care mai amuzantă și plină de subînțeles. Mi-a venit ideea să scot o carte. M-am apucat să le traduc și inspirația a început să curgă în versuri. Se pare că tot „antrenamentul” din adolescență și-a spus cuvântul. Era un talent nefructificat și, cum nu aveam de gând să public poeziile sufletului, am reușit să public aceste snoave în versuri cu Nastratin Hogea. Cel mai greu a fost momentul când a trebuit să decid ce fac cu ele. Am muncit mult la ele, feed-back-urile prietenilor era foarte bune, primeam încurajări să public această carte.

M-am interesat de ce aveam de făcut, care sunt opțiunile și am fost profund dezamăgită. Am constatat că trebuie să investesc mulți bani, nu eram convinsă că voi putea vinde această carte, nu aveam experiență în acest domeniu. Așa că am lăsat totul baltă pentru mulți ani… vreo 8 în total. Apoi, din aproape în aproape, am ajuns să fac un curs de antreprenoriat unde la final trebuia (dacă doream) să realizăm un plan de afaceri pe care să îl înscriem în concurs pentru a primi finanțare. Nu aveam eu mari speranțe de izbândă având în vedere că era vorba de o editură.

Însă, contrar așteptărilor mele, când mi-am prezentat ideea de afacere, a fost foarte apreciată. Mi s-au pus întrebări legate de planul meu și am obținut nota maximă la examenul final și o încurajare pe măsură: „participă la concurs, este un plan de afaceri care sigur va primi finanțare”. Am participat și s-a dovedit o alegere bună, am primit finanțare prin programul StartUP Plus. Această reușită a demitizat conceptul pe care îl aveam vizavi de finanțări din bani europeni și pe care probabil multe persoane îl au și anume că nu ai cum să reușești fără să ai „relații” sau fără să plătești bani cuiva pentru aceasta. Deci se poate și se prea poate, totul este să ai curaj, încredere în planul tău și să muncești pentru a-ți atinge scopul.

Așa a luat naștere prima mea carte Nastratin cel de înțelepciune plin, zic prima deoarece este o colecție de 10 cărți, cea de-a doua a apărut deja, urmează ca anul acesta să mai apară și volumul al treilea. Fiecare carte are un alt titlu, conținând povești grupate pe o anumită temă.

B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
C.G. Despre cartea această vă pot spune multe lucruri, dar mă voi rezuma la ceea ce cred eu că este important. În primul rând este o carte foarte frumoasă, nu numai ca și conținut, ci și aspectul ei este unul atrăgător. Este ilustrată color de Gabriel Dobre, un tânăr aflat la început de carieră, care a ilustrat această carte la 17 ani, pe când era încă elev la Școala de Artă. A reușit să redea în imagini partea umoristică a poveștilor oferind personajelor expresii faciale amuzante. Fiecare snoavă în versuri are cel puțin o ilustrație. Coperta este și ea frumos ilustrată și grafica generală a cărții este făcută cu atenție la detalii. Fiind pasionată de artă și de frumos în general, este foarte important pentru mine ca tot ceea ce fac să poarte emblema calității. Un conținut foarte bun poate trece neobservat dacă ambalajul este unul neatrăgător.

Cât despre poeziile din carte, am urmărit să păstrez o notă arhaică, fiind vorba de povești din vechime culese din popor, dar în același timp am folosit și un limbaj accesibil copiilor, astfel încât lectura să le facă plăcere. Partea cea mai provocatoare pe parcursul creării poeziilor a fost să găsesc o modalitate de a introduce tâlcul, acel ceva care îi dă savoare snoavei.

În concluzie, vreau să vă spun că este o carte apreciată de copii de la 3 ani în sus, dar și de adolescenți, de adulți și chiar de bunici. Primesc feedback-uri foarte interesante de la mămici, bunici, copii. Lucru care mă bucură și mă încurajează să continui pe acest drum.

B.N. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?
C.G. Cercetarea are importanța ei, dar nu în exces. Cu cât cauți mai mult, cu cât te documentezi mai mult pe un subiect, cu atât ești mai influențat de ceea ce au făcut alții înaintea ta. Desigur cercetarea trebuie făcută, trebuie analizat din mai multe puncte de vedere subiectul, însă, repet, nu atât de mult încât să ajungi să „ucizi” creativitatea din tine. Personal, când am o idee caut cu reținere dacă mai există pe piață o carte cu subiect asemănător și dacă găsesc, am rețineri în a o citi. Am observat că acest lucru este bun doar dacă îl folosești constructiv nu ca o autosabotare. Suntem unici, chiar dacă mai mulți vom scrie o carte cu același subiect, ele nu vor fi niciodată identice, poate nici asemănătoare.

B.N. Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice. Există vreun adevăr în asta?
C.G. În primul rând pentru mine este un pic prea mult să mă numesc scriitor, poate peste câțiva ani când voi avea publicate mai multe cărți. Doar pentru că am în lucru mai multe subiecte și, când reușesc să-mi fac timp, scriu și din când în când public câte ceva, nu cred că este suficient să mă numesc scriitoare.

Dar da, artiștii par singuratici, au lumea lor. Și un scriitor trăiește cu precădere într-o lume a lui care este în concordanță cu ceea ce scrie. Eu sunt o persoană extrovertită, veselă, dar da, am lumea mea paralelă cu ceea ce se vede din exterior, care este în aparență asociată cu conceptul de „singuratic”. De fapt, este spațiul în care se nasc cărțile noastre. Părem singuratici, însă în realitate suntem înconjurați de personajele noastre, de dialogurile care le creăm în acest spațiu al minții numit „lumea noastră”.

B.N. Poate fi considerată o meserie activitatea unui scriitor?
C.G. Cu siguranță da, mai ales dacă practicăm aceasta ca pe o profesie și cu scopul de a ne întreține din ea. Un scriitor talentat poate crea conținut pentru bloguri, pentru site-uri, pentru multe alte scopuri în afară de cărți. Deci da, se poate spune și că un om are meseria de scriitor😊.

B.N. Cum te-ai simțit atunci când ai publicat prima carte?
C.G. Am avut sentimentul că sunt învingătoare. Lupta nu a fost cu ceva exterior, ci doar cu mine însămi, cu demonii minții mele care aproape mă convinseseră să renunț. Pe lângă aceasta, m-am simțit foarte emoționată, înainte de lansarea cărții am avut mii de „fluturi” în stomac.

B.N. Ai nevoie de un loc special unde să scrii?
C.G. Nu neapărat, scriu oriunde, dar mă simt mai inspirată când călătoresc. Mereu îmi iau laptopul cu mine, dar și materiale tipărite pentru revizuire sau pentru traducere. Îmi place să lucrez în stil vechi, să citesc de pe foaie, să scriu cu creionul. Am găsit rime geniale în Germania în tren, în aer…adică în avion, pe malul mării, în pădure, pe o bancă în parc, acasă în grădină.

Am mereu un caiet pe noptieră și multe instrumente de scris. Uneori visez ceva interesant și îmi notez, sunt niște idei geniale, pe care trebuie să le scriu, altfel le uit.

B.N. Ce reprezintă titlul cărții pentru tine?
C.G. Esența cuprinsului și totodată o invitație pentru a parcurge cartea. „Nastratin cel de înțelepciune plin” ne revelează cine este personajul principal și anume Nastratin, cum este el, adică foarte înțelept și că vom avea ceva de învățat de la el, dacă vom citi cartea. Titlul ne duce totodată cu gândul că ar putea să fie ceva în versuri, titlul fiind și el ritmat.

B.N. Participi la evenimente literare? Dacă da, care a fost ultimul la care ai fost?
C.G. Sincer, nu prea am avut când. Am lansat cartea în septembrie 2019. Am participat la un eveniment literar organizat de Uniunea Scriitorilor din România cu ocazia sărbătoririi a 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu în ianuarie, apoi a venit pandemia și s-a cam terminat distracția. Dar da, intenționez ca pe viitor să particip la mai multe evenimente literare.

B.N. Este avantajat un scriitor cu un EGO uriaș?
C.G. Din punctul meu de vedere, categoric NU. Cred că un om modest se descurcă mult mai ușor în viață. Modestia și bunul simț atrag oameni așijderea și eu de astfel de oameni doresc să fiu înconjurată.

B.N. Cum a fost experiența de a-ți face propria editură și o recomanzi și altor scriitori?
C.G. Am ales să înființez o editură pentru că mi-a fost greu să găsesc o editură cu care să colaborez reciproc avantajos. Nu recomand tuturor scriitorilor să își înființeze o editură, dacă nu au de gând să publice și alți autori și să dezvolte o afacere. Acum, fiind și de cealaltă parte a baricadei, înțeleg mai bine cum este să fii editor și cum este să fii și scriitor. Viața devine mult mai complicată când ai ambele roluri și timpul pentru scris aproape că dispare.

B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
C.G. Mircea Eliade, Mihail Eminescu, George Călinescu, Coelho, Dostoievski.

B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional, deși o cunoști pe dinafară?
C.G. Nu. De regulă nu recitesc o carte, foarte rar și la un interval mare de timp.

B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
Maitreyi de Mircea Eliade – cred că ar trebui să o citească oricine aspiră la o iubire ideală dincolo de limitele umane și cu toții ne dorim aceasta mai devreme sau mai târziu.

Alchimistul de Paulo Coelho – o să dau un citat din această carte care este mai valoros decât o mie de cuvinte: „Ca să-l întâlnim pe Dumnezeu, e destul să privim în jurul nostru”.

Cum să devii un maestru al comunicării și un orator desăvârșit de Dale Carnegie.
Cred că majoritatea oamenilor pierd foarte mult în viață pentru că nu știu să comunice și nu mă refer doar la cei timizi, care abia spun ce vor, ci și la cei tupeiști. Comunicarea corectă este esențială pentru o viață armonioasă.

Ikigai: secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită de Garcia Hector și Francesc Miralles
Este o carte ușoară, dar care ne revelează ceva esențial în viață: conceptul de Ikigai sau, cu alte cuvinte, acel ceva care dă sens vieții noastre. Cu toții ar trebui să ne descoperim misiunea noastră și să ne-o asumăm conștient, așa cum fac și centenarii din Okinawa Japonia.

B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
Cititorii?! Pentru mine, să lansez o carte pe piața din România este o mare provocare. În primul rând, atunci când ești pe cont propriu nu te prea bagă nimeni în seamă. Nu reușești să dai cărțile în vânzare nici măcar în regim de consignație, cu atât mai puțin cu plata pe loc sau la termen. Plus discount-ul cerut de librării este foarte mare. Apoi recuperarea banilor din piață este și mai anevoioasă. De aceea, mulți renunță dinainte să înceapă, mai ales dacă nu au bani. Să publici o carte în România înseamnă să investești bani pe care poate nu îi vei recupera niciodată. Poveștile din filme când unui scriitor îi este acceptat un manuscris de către o mare editură din America și brusc acel scriitor devine bogat și celebru nu se aplică în România. Probabil că piața de carte este atât de dificilă aici, pentru că nu sunt suficienți cititori pentru cât de multe cărți se publică. Concurența este una puternică și, pe bună dreptate, au toate meritele, au muncit pentru a ajunge acolo unde sunt acum. Nu este o viziune pesimistă, doar realistă.

B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
Să se facă lumii cunoscut, să cucerească cititorii, să intre pe piața de carte. Pentru că, dacă s-a hotărât să publice, cu siguranță vrea să fie citit, să placă publicului. Este o chestiune de timp, de șansă și curajul de a ieși din anonimat. Pentru mine vestea că trebuie să mă cunoască lumea a fost cea mai dură. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu în centrul atenției. Acest lucru poate fi o provocare pentru mulți scriitori singuratici.

B.N. Se poate trăi din scris în România?
Da, dar nu oricine poate reuși aceasta. Trebuie să fim realiști, sunt cărți care se vând și cărți care se dăruiesc. Nu înseamnă că o carte mai puțin vandabilă nu are un conținut valoros, dar sunt subiecte pe anumite nișe, care nu sunt pretabile pentru o categorie largă de cititori. Iar un scriitor este un artist, este inspirat pe o anumită temă. Este ca în orice artă, nu oricine ascultă Beethoven, nu oricui îi place Picasso etc. Eu personal încurajez scriitorii să învețe să trăiască din scris. Sunt mulți care reușesc aceasta.

B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Activitatea mi-o pot urmări pe facebook-ul editurii, pe facebook-ul personal, pe grupul de pe facebook Micul geniu, dar asta este o altă poveste pe care vă invit să o descoperiți aici.

Se pot cumpăra cărțile pe site-ul nostru sau pe emag.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Vă invit să îmi citiți cărțile și să ne cunoaștem mai bine prin intermediul rețelelor de socializare (deocamdată) și când se va putea și altfel. Până atunci, vă ofer o scurtă povestioară din cartea mea:

Nastratin şi cu primarul din nimic se tot certau
Şi-au plecat la vânătoare cu puştile ce le aveau.
Ochi primarul un fazan, trase, însă l-a ratat.
Bravo! Bravo! strig-atuncea Hogea foarte exaltat.

Primarul înfuriat: Tu-ți bați joc de mine acum?
Nu, ferească Dumnezeu, cum astfel să vă tratez?
Pe fazan îl lăudam și un Bravo îi urez.