Interviu cu Adrian Anghelescu, autorul cărții „Un amant ca-n filme”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

A.A. Foarte pe scurt parcursul meu în viață a fost următorul :

M-am născut la București, am absolvit liceul I.L. Caragiale și Facultatea de Electronică și Telecomunicații a Politehnicii București, am lucrat 8 ani ca inginer programator și șef de proiecte la Institutul de Proiectări în Automatizări București și apoi încă vreo 25 de ani la Electrica și Telecom-ul israeliene până acum 10 ani. Primele două vieți, ca să zic așa, iar acum parcurg o a treia, înapoi la plăcerile limbii române (pe care o și predau din când în când la Berlitz – Israel).

E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

A.A. Mai întâi a apărut cititul. Cum de-am învățat să citesc, am devorat tot ce-mi stătea în cale.

Gustul pentru scriere și în special critică literară mi-a fost indus de excepționala și faimoasa la acea vreme profesoară, doamna Graziella Ștefan, pe care am avut-o la catedra orei de limba română din clasa din a7-a și până într-a 12-a.

Sub influența ei binefăcătoare mi-am descoperit și cultivat înclinațiile literare, pe care le-am reluat nu de mult, odată cu parăsirea carierei tehnice.

E.I. Îți mai imaginezi viața fără scris?

A.A. Da, nimic nu e obligatoriu în viață. Când nu o să mai am ce transmite, emoțional, gânduri sau trăiri, amintiri sau luări de poziție atunci la ce bun să scrii în virtutea inerției. Nu scriu pentru a scrie și, în plus, am o sumedenie de alte preocupări.

E.I. Care este cartea ta preferată din copilărie?

A.A. E greu de spus, dar, dacă-mi aduc bine aminte, am început călătoria mea printre filele cărților cu Jules Verne, prima carte citită fiind „O mie de leghe sub mări”.

E foarte important primul contact cu un univers. Te poate pasiona, subjuga sau dimpotrivă respinge, dacă nu pe vecie, cel puțin pentru o bună perioadă de timp.

Dar cartea care m-a marcat, pentru că mi-am dat seama de mesajul ei încă la acea vârstă, de faptul că era o adevărată alegorie cu implicații filosofice (un domeniu care avea să mă pasioneze mai târziu) dincolo de aspectul SF, este „Norul lui Magelan” a lui Stanislav Lem, autorul mai celebrului (datorită ecranizării lui Tarcovschi) „Solaris”.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

Om altă carte, care m-a marcat a fost „O lume întreagă” a lui Radu Tudoran. Au urmat, firesc, „Toate pânzele sus” și, în adolescență, „Fiul risipitor”, o capodoperă după părerea mea.

E.I. Care este cea mai dificilă parte a procesului tău artistic?

A.A. Am, ceea ce se cheamă, „complexul foii albe”. După ce îmi este clară în minte ideea de bază și „pretextul”, care-l constitue forma de prezentare (roman polițist sau intrigă de alt gen), urmează o perioadă de documentare și rememorare a ce mi-ar fi util din propria experiență, după care, în cazul meu, cel mai greu e să mă pun pe scris. Am, dacă vrei, o perioadă de gestație în care, probabil, subconștientul face ore suplimentare.

Și, deodată, când simt că sunt pregătit, reușesc să mă pun pe scris și totul curge fără nicio piedică sau sincopă, de nestăvilit…

E.I. Ce îți place să faci când nu scrii?

A.A. Am o sumedenie de alte pasiuni complementare cum ar fi fotografia. În special legat de turism și trasee prin rezervațiile naturale, care împânzesc Israelul (ceea ce s-ar numi wild photo).

Ar mai fi gastronomia. Și ea legată de călătorii și cunoașterea sub toate aspectele a vieții altora.

Universul feminin. Ar putea fi o pasiune, ce spui?

Și să predau limba și cultura română e o relaxare pentru mine, pentru că nu mai fac de la un timp decât ce-mi face plăcere. Așa!

E.I. Ce crede familia ta despre cărțile tale?

A.A. Familia ? Partea românească nu mai e în legătură cu mine (poate interviurile s-o scoată din umbră de pe la Constanța, unde e cantonată), cea evreiască nu prea mai e (verișoara de grd2 a mamei de la Tel-Aviv nu e prea entuziastă de pasiunile care nu aduc prea mulți bani, ba dimpotrivă).

Mama mea a apucat să citească primul meu roman, ”Oamenii aceia” și, după obiceiul ei nu a comentat (la noi în familie copiii sunt sărutați numai în somn), dar într-o zi mi-a spus, ceea ce la ea era un compliment, nu mai știu în ce context : „Ești scriitor sau ce mama dracului”, umplându-mă de mândrie.

E.I. Care a fost unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri pe care le-ai învățat în crearea cărților?

A.A. Că evreii din Bavaria sec XIX nu erau nici bogați, nici profesori de filosofie cu toții, cum credeam eu ba chiar mureau de foame.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

A.A. Pe vremuri scriam într-u fel de blog pe site-ul „boncafe.ro”. Ar fi câteva articole frumoase de citit acolo.

Acum pot fi urmărit pe FaceBook în principal.

Am dat o serie de interviuri la Radio București FM, Radio Shalom, Radio România Actualități etc.

Cărțile pot fi achiziționate, deocamdată până vor ajunge și-n librării Inshaalah, on-line de pe site-ul editurii mele, adică de pe Libris.ro în condiții foarte bune (cine le cumpără pe amândouă are transportul în România gratis și ele ajung cu curier în 48 de ore)

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

A.A. Sunt un „lup singuratic”, cum mă numea cineva, dar pe de altă parte sociabil și cu contactul foarte facil… Un paradox. Nu-i așa? Și ca el mai am o mulțime.

Din paradoxurile astea și experiența mea și a altora s-au născut cele două romane, pe care publicate acum și un al treilea care-i în pregătire.

Am scris aceste cărți așa cum mi-ar face mie plăcere să citesc un roman și, parcurgându-le, mă veți avea lângă voi pe-o terasă la munte sau într-un șezlong la mare sau în fotoliu la gura sobei sau în pat, cine știe.

Am căutat să le construiesc concise, dense, pline de informații, pentru foarte mulți inedite, ritmate, antrenante și captivante, fără lungimi inutile și agasante, cât mai apropiate de viața „reală”, într-un stil oral pentru dialoguri și cinematografic pentru descrieri.

Mai cu seamă „Un amant ca-n filme” se adresează, dincolo de scenele erotice incendiare, celor care încă mai cred că „anumite lucruri li se întâmplă doar altora”, că e suficient să se țină de o parte, văzându-și de ale lor, ca să evite neplăcerile și că există destine paralele (precum clapele pianului), cu care al lor nu are vocație să se intersecteze niciodată, de unde și subtitlul metaforic „Geometria paralelelor concurente” Cu toate astea, în pofida legilor naturii și-a teoriei probabilităților, de multe ori destinele noastre se intersectează cu ale celor cu care nu avem aparent nimic în comun, la bine, ca în cazul nostru azi, dar și la rău… iar poveștile, chiar și cele cu zâne, nu au mereu happy end.

Citindu-le nu veți mai putea rămâne aceiași și, dacă veți afla în voi înșivă, cu ajutorul lor, răspunsurile la întrebările, pe care sigur vi le veți pune în urma lecturii, veți fi mai fericiți.

Cu această ocazie mi s-a reconfirmat că nu toate-s de vânzare, că nu toate se pot cuantifica-n bani sau trafic de influență. Nici dragostea, nici prietenia sau camaraderia, nici admirația sau respectul.

Așa cum sunt convins că membrii acestui grup, binecuvântată inițiativă mai ales în lumea superficialului în care trăim azi, cultivă ca sentimente și atitudine.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.