Interviu cu Alain Pelle, autorul cărții „În căutarea normalității”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Alain Pelle: Aş începe, mai întâi, cu o mică paranteză.

Oamenii, atunci când s-au desprins definitiv de restul regnului animal, au început să deseneze.

Ce desenau? Îşi desenau gândurile.

Picturile rupestre din peştera Lascaux, din Franţa, realizate acum mai bine de 10.000 de ani, sunt doar un exemplu.

Au urmat apoi, scrierea cuneiformă, acea înşiruire savantă, de semne şi simboluri, inventată în Mesopotamia, şi rafinată apoi de egipteni.

Iar în trecere, aş mai aminti hieroglifele chinezeşti, una din cele mai vechi forme de scriere, adică de desenare a gândurilor.

Şi ca să revenim în prezent, oamenii continuă să-şi deseneze gândrile, tot prin intermediul unor ideograme, pe care astăzi, le numim CUVINTE.

Dar metamorfozarea gândurilor în imagini, a îmbrăcat o paletă mult mai diversificat de forme de exprimare grafică, şi nu numai.

Pictorul, îşi transmite găndurile prin pictură, iar sculptorul şi arhitectul „scriu” cu forme tridimensionale, în timp ce muzicianul îşi transcrie gândurile folosind sunetele.

În fine, ca o simbioză între spatiu şi timp, filmul, exprimă gândurile regizorului, prin imagini.

Mie, ca să revenim la întrebarea dumneavoastră, mi-a plăcut să desenez „tridimensional”, motiv pentru care am ales, ca drum în viaţă, meseria de arhitect.

Iar atunci când gândurile mele, nu au mai putut fi transpuse în forme tridimensionale, am început să „desenez cuvinte”, adică am început să scriu.

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

A.P. Nu ştiu dacă este o „pasiune” sau dacă nu.

În mod sigur, la un moment dat din viaţa mea, „desenatul de cuvinte” a devenit o necesitate.

E.I. Ce ne poți spune despre cartea „În căutarea normalității”?

A.P. În sensul celor spuse mai înainte, cartea pe care am „desenat-o”, reprezintă transpunerea acestor gănduri într-un spaţiu literar, singurul în care am simţit că îşi vor găsi locul cel mai adecvat.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

Şi tot în sensul celor expuse mai înainte, mi sa părut deosebit de elocvent, să asociez începutul fiecărui capitol cu reproducerea unei picturi de şevalet, a maestrului Florentin Vesa.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

A.P. Abordând întrebarea dumneavoastră în sens invers, aş începe prin a spune că este o carte care nu este nici roman suprarealist, nici fantastic, sau de scince-fiction şi nici de anticipaţie.

Romanul, aş spune că „s-a scris singur”, dar privind retrospectiv, cred că trăsăturile sale cele mai caracteristice, îl situează în sfera de gravitaţie a romanului realist.

Iar dacă este să vorbim despre „stilul propriu de scriere”, cel mai adecvat, mi se pare, să lăsăm pe cititori să decidă, şi pe criticii literari să disece sensurile scriiturii cărţii.

E.I. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?

A.P. Fără discuţie, susţinerea „primordială” vine din interior.

La aceasta s-au adăugat, pe parcurs, susţinerea din partea celor apropiaţi, şi în primul rând a tovarăşei mele de viaţă, Leontina, care a fost şi primul meu corector, iar ulterior, a fost cea care a desenat coperţile romanului.

Evident, nu m-am putut abţine, şi după ce am redactat primul capitol al romanului, l-am „difuzat” printre prietenii mei, mai mult ca să studiez reacţia lor la cele citite.

Apoi, am închis uşile „laboratorului meu”, şi până la sfârşit, n-am mai lăsat pe nimeni să pătrundă în el.

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

A.P. Evident NU!

Nu m-am aşezat niciodată în faţa colii albe, cu intenţia de a „desena ceva”.

Scriu, adică desenez cuvinte, numai după ce toate gândurile mele prind contur, se cristalizează sub forma unui scenariu bine definit.

Atunci, şi numai atunci, încep să le transform în cuvinte şi să le „aşez” pe hârtie.

E.I. Ai folosit ca personaj în carte ta pe cineva din viața reală?

A.P. Ca să răspund întrebării dumneavoastră, am să-mi permit o altă paranteză.

Oare modelul Mona Lisei lui Leonardo da Vici, a existat cu adevărat?

Este voba de portretul lui Mona Lisa Gherardini din Toscana, sau al lui Madona Lisa del Giocondo din Florenţa?

Sau mergând şi mai departe, portretul este o redare fidelă a modelului real, sau este o interpretare a artistului?

Cât este realitate şi cât este ficţiune în acest tablou?

Şi până la urmă, chiar contează ?

Ce este mai important, cine a fost (dacă a fost) modelul, sau rezultatul final al operei?

Este, însuşi „contractul” pe care îl încheiem cu cititorul, în cadrul romanului realist: tot ce se descrie este adevărat şi totuşi totul este inventat, dar s-ar fi putut întâmpla, şi poate că s-a şi întâmplat, sau poate nu…

E.I. Pe plan literar unde te vezi peste 5 ani?

A.P. În momentul de faţă, mintea mea „lucrează” la volumul al doilea al acestui roman.

O parte din acesta l-am transpus deja pe hârtie.

Dar drumul creaţiei este imprevizibil.

Un lucru este cert: la un moment dat, va fi „gata” şi acesta!

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

A.P. În momentul de faţă, cartea se află pe rafturile editurii Smart-Publishing și recenzia o puteți găsi pe GoodRead.ro unde am întâlnit o echipă competentă şi dedicată răspândiri cuvântului scris în rândul pasionaţilor de lectură.

Este evident, că nu am să mă îmbogățesc de pe urma vânzării acestui roman.

Dar, vânzarea cărților, are două roluri foarte importante pentru mine, ca autor.

Primul, de ordin moral, ar fi confirmarea că mesajul romanului  şi-a găsit ecou în rândul cititorilor.

Iar al doilea, de data aceasta de ordin material, mi-ar permite şi  mi-ar uşura intreprinderile editoriale, pentru publicarea volumului al doilea.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

A.P. Mileniul al treilea, se pare că este definit, în mod esenţial, de informatică.

Sub cele mai variate forme, aceasta a pătruns în mod definitiv, în viaţa fiecăruia dintre noi, cu telefoanele şi ceasurile inteligente, cu tabletele şi calculatoare din ce în ce mai performante, cu internetul şi aplicaţiile sale: sit-urile de socializare, vânzările on-line, jocurile interactive, băncile de date …

Este, mai mult decât probabil şi firesc, o latură esenţială a evoluţiei noastre în univers.

Dar poate că tocmai de aceea, şi fără a intra câtuşi de puţin în contradicţie cu lumea în care trăim, într-un mod tot atâta de firesc, este necesar să nu ne pierdem depriderea de a ne „face timp”, ca să CITIM O CARTE!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)