Interviu cu Alexandru Ovidiu Vintila, autorul cărții „Obiecte psihice”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Alexandru Ovidiu Vintila: Pentru cei care nu mă cunosc, voi adăuga, mai jos, câteva note biobibliografice. Aşadar, mă numesc Alexandru Ovidiu Vintilă (n. 26 septembrie 1977, Suceava), sunt licenţiat în istorie şi filozofie, diplomat în inginerie şi management agroturistic. Doctor în istorie. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi şi vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, redactor-şef al revistei „Bucovina literară”. De asemenea, fac parte din colegiile de redacţie ale revistelor „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” din Suceava şi „Glasul Bucovinei” din Cernăuţi. Până acum am publicat 9 cărţi: caricatura de cretă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003 (apărută în 2004, Premiul Editurii Cartea Românească la Festivalul–Concurs de poezie „Porni Luceafărul…”, Botoşani, 2002; Premiul pentru debut al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2004; nominalizat la Premiul pentru debut în poezie al filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor din România, 2004); tradiţia rupturii, Iaşi, Editura Timpul, 2008 (Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei, secţiunea poezie, 2009; un grupaj de poeme din acest volum a obţinut Premiul I în cadrul Concursului „Natale Oggi”, organizat de „Poesia Attiva”, Torino, decembrie 2008); cartea lui koch, Timişoara, Editura Brumar, 2009 (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea poezie, 2010). La Editura Timpul din Iaşi, în 2011, mi-a fost tipărit volumul de poezie viaţa preschimbată, un grupaj de versuri din acest op a obţinut Premiul pentru poezie Octavian Goga, Ciucea – Cluj-Napoca, 2010, precum şi Premiul Editurii Dagan, Paris, 2011. Mi-a mai apărut la Editura Tracus Arte din Bucureşti, în 2011, un volum de eseistică intitulat Demersul dialogic. Semne ale unei experienţe a înţelegerii (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea publicistică, 2012). Pe lângă acestea, sub semnătura mea, au mai văzut lumina tiparului: Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii. Fapte, idei, teritorii ale realităţii din interbelicul bucovinean, Bucureşti, Editura Paideia, 2012 (Premiul Restitutio al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi şi Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, ambele în anul 2013), precum şi monografia (teză de doctorat la origine) Traian Brăileanu. Dialectica unei istorii personale, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2013 (Pe parcursul anului următor, 2014, am obţinut Premiul pentru studii interdisciplinare al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi Premiul pentru istorie al Fundaţiei Culturale a Bucovinei). În 2014, am publicat volumul de poezie intitulat obiecte psihice, Bucureşti, Editura Karth, un imprint Herg Benet şi, în 2017, anul acesta, cartea de eseistică Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel mai-propriu, Bucureşti, Editura Eikon. Tot în 2017, mi s-a acordat Premiul pentru critică literară al revistei „Convorbiri literare”. Asta ar fi, pe scurt, activitatea mea, pentru care, înţeleg, că m-aţi ales pentru a face acest interviu.

E.I.  Când ți-ai dat seama că vrei să fii scriitor?

A.O.V. Vă voi răspunde la întrebare, dacă îmi permiteţi, cu un răspuns pe care l-am dat, acum câţiva ani în urmă, la o anchetă literară apărută în revista „Mozaicul”. Textul respectiv suna în felul următor: Îmi amintesc aşa ca prin ceaţă de o emisiune televizată, un reportaj, despre Radu Tudoran. Era pe la sfârşitul anilor 80, cred. Sper să nu greşesc. Oricum, cert e că atunci mi-am spus în sinea mea că aş vrea să devin scriitor. Am şi început să însăilez cu creionul pe un caiet o povestire. Apoi am uitat totul. După mai mulţi ani am început să scriu versuri pentru o trupă rock care în realitate nu a existat niciodată. A fost doar un vis de moment, un salt orb. Astea au fost, să spunem, primele mele impulsuri literare. Însă cu adevărat am început să studiez anumite tehnici de a scrie în perioada când am obţinut primele premii literare Asta se întâmpla imediat după ce absolvisem prima mea facultate. Era în anul 2001, după acel 11 septembrie. Am trimis mai mult să mă aflu în treabă un grupaj de versuri la Festivalul-concurs de poezie „Nicolae Labiş”, când, surpriză, primesc un telefon cum că sunt pe lista laureaţilor. Luasem premiul al II-lea şi al unor reviste. Printre ele era şi „Contemporanul. Ideea Europeană”. Am început să o citesc. M-am şi abonat la ea. Lecturam cu mult interes textele lui Octavian Soviany şi Henri Zalis, pe atunci ei fiind colaboratori permanenţi ai publicaţiei bucureştene. Apoi am auzit de generaţia 80. Am început să îi citesc pe toţi, la început, în principal, pe poeţi. Îmi plăceau Ion Stratan, Traian T. Coşovei, Marta Petreu, Mariana Marin, Nichita Danilov ş.a. Memorabile pentru mine au fost şi povestirile scurte ale lui Mircea Cărtărescu. Erau vremuri de căutări şi, evident, de acumulări masive. Ani marcaţi de o curiozitate, spun eu, firească. Nu pot să îl uit, în 2002, când am luat premiul Editurii Cartea Românească la Concursul de la Botoşani „Porni Luceafărul…”, pe Cristian Simionescu. Eram la Agafton, unde eram cazaţi, stăteam la o şuetă în noapte. Pe la miezul nopţii a apărut poetul amintit, spunându-ne, nouă, celor mai tineri, că poezia se scrie cu sânge. În acel an preşedintele juriului a fost Cezar Ivănescu. În sfârşit, toate întâlnirile cu scriitori de care am avut parte în perioada în care hălăduiam prin ţară, premiat fiind la diverse festivaluri de poezie, au fost sporitoare, formatoare pentru mine. Mi-i amintesc pe Ioan Flora, pe scriitorii ieşeni, pe Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian etc.

E.I.  Citești mult și dacă da, cine sunt autorii tai preferați?

A.O.V. Eliade spunea, pe bună dreptate, că: „Suntem condamnaţi să învăţăm şi să ne trezim la viaţa spirituală prin cărţi”. Lectura te aduce mai aproape de tine, dar şi de ceilalţi. Fără să mă lungesc: este esenţial să citeşti. Cum poţi deveni scriitor fără a fi marcat de patima literaturii? Şi cum poţi să te edifici asupra acestui aspect dacă nu citeşti? Orice autor de literatură trebuie să fie, mai întâi, un cititor. Asta este clar. În ceea ce mă priveşte, da, înainte de toate, sunt un cititor. Literatura am descoperit-o şi o descopăr mereu, cu fiecare carte bună citită, ca pe sinele meu mai adânc. În ceea ce priveşte autorii mei preferaţi, sunt mulţi. Necontenit decelezi autori care îţi plac. Spre exemplu, recent, am citit un roman intitulat În viaţă, scris de un chinez, Yu Hua. Deşi celebru, nu îl citisem până acum. Mi-a plăcut foarte mult felul său direct de a scrie, de a comunica. Acum aflu că a fost şi în România, anul trecut, fiind invitat la Târgul de carte „Gaudeamus”.

Evident, îmi plac şi autorii români. Spre exemplu, sunt interesat întotdeauna de o nouă apariţie a Doinei Ruşti, a lui Alexandru Ecovoiu, Radu Aldulescu, Octavian Soviany, Constantin Abăluţă sau Nora Iuga. Apoi, sunt pasionat, empatizez cu avangarda istorică. Îmi plac foarte mult Gellu Naum, Gherasim Luca, Tristan Tzara. Ţin la poeţi precum Virgil Mazilescu, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Daniel Turcea, Mariana Marin, Şerban Foarţă etc. În fine, autori cult pentru mine sunt Ezra Pound, T.S. Eliot, Thomas Mann, Robert Musil, Dostoievski, Borges, Joyce, Thomas Pynchon, Vargas Llosa   Enumăr doar câteva nume, aşa, cum îmi vin în minte, imediat. Dacă ar fi să trec în revistă toţi scriitorii preferaţi, lista ar fi destul de lungă. Nu ar lipsi de pe această listă, în mod sigur, nici scriitorii japonezi sau nord şi sud-americani, francezi ş.a. Este limpede, mi-ar lua ceva timp să scriu o astfel de listă şi, fără doar şi poate, nu mi-ar fi uşor. Oricum, Barthes afirma, şi îi dau perfectă dreptate, că scriitura este un spaţiu al aventurii. Pe care, eu, cel puţin, dar ca mine sunt foarte mulţi, îl degust din plin.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

E.I.  Care este cel mai important lucru la o carte, în opinia ta?

A.O.V. Cel mai important lucru la o carte este acela să îţi placă, să îţi stârnească interesul, să te prindă în labirintul ei, să te surprindă, să te neliniştească sau, din contra, să te liniştească. În vastul şi dinamicul spaţiu al literaturii poţi fi „prins” fie de un detaliu, de un personaj, de viaţa pe care o degajă naraţiunea respectivă, de subiect, de ingeniozitatea jocului pus în scenă de scriitor, de simţul pentru umor sau alegorie al autorului, de o mie şi unu de motive şi încă multe altele.

E.I.  Cum s-a născut cartea „Obiecte psihice”?

A.O.V. Pur şi simplu.

E.I.  Ce mesaj dorești să transmiți prin această carte?

A.O.V. Le las cititorilor, din respect pentru ei, libertatea de a trage singuri concluziile vizavi de mesajul cărţii. Înţelegerea, mai ales a poeziei, se realizează în funcţie de fiecare, de sensibilitatea, de gândirea fiecăruia care a parcurs în integralitate sau doar în parte o anumită carte. Îmi place să las un rol activ receptorului în relaţia cu mine, emiţătorul. S-ar putea să iasă la iveală nuanţe la care eu, ca autor, nici nu m-am gândit. Contextul comunicativ trebuie să se ţeasă firesc, neîngrădit de nimeni, în condiţii de libertate absolută. Şi încă un amănunt: până la înţelegere sau până la ce cred că am înţeles, sunt o serie de tatonări, de noi şi noi atacuri şi replieri. Să ne amintim, în acest sens, zicerea lui T.S. Eliot cum că poezia veritabilă comunică înainte de a fi înţeleasă. Cred că dacă aş începe, acum, să îmi explic poezia, aş comite un act de trădare faţă de ea. Iar în al doilea rând, mi-aş trăda şi cititorii deoarece aş putea să le sugerez piste eronate, plasându-i într-o nebuloasă greu de ieşit. Să nu pierdem din vedere că orice operă este infinit deschisă şi că în artă vom descoperi întotdeauna noi dimensiuni ale sensului.

E.I.  Care a fost cel mai dificil obstacol în procesul de publicare a cărții?

A.O.V. Nu am întâmpinat obstacole în publicarea cărţii. Mi-am ales o editură, le-am propus cartea, mi-a fost acceptată şi a văzut lumina tiparului. Am colaborat excelent, fără niciun fel de sincope, cu toţi cei implicaţi în procesul care a condus la apariţia volumului.

E.I.  Ce înseamnă succesul literar pentru tine?

A.O.V. Succesul literar pentru oricine înseamnă să ţi se vândă cartea, să ai cronici pozitive, să fii invitat în cadrul mass-media şi să ţi se recunoască meritele ş.a.m.d. Trebuie să admitem însă că sunt autori care au succes şi nu sunt chiar atât de valoroşi. La fel cum sunt scriitori nu atât de vizibili, dar care au merite în sine incontestabile. Mărturisesc faptul că admir cu prisosinţă pe marginali în detrimentul celor care fac parte din aşa-zisul establishment.

E.I.  Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

A.O.V.  Activitatea îmi poate fi urmărită în revista „Bucovina literară”, unde sunt redactor-şef. Apoi, cei de lângă mine, din Suceava, mă pot întâlni fie la diverse manifestări culturale, fie zi de zi, cu anumite excepţii, la Biblioteca Bucovinei, unde lucrez. Apoi, ca tot omul, pe facebook. Şi, nu în cele din urmă, potenţialii cititori pot lua contact cu ceea ce însemn ca autor de carte prin intermediul volumelor mele. Ultimele cărţi apărute sub semnătura mea pot fi achiziţionate, fără probleme, de pe internet.

E.I.  Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

A.O.V.  Să fie la fel de inteligenţi ca şi până acum şi să se menţină cu fermitate în apele lecturii de calitate. Constantin Abăluţă, un scriitor pe care îl admir şi despre care am şi scris, afirma într-un eseu următoarele: „Dacă citeşti cărţi esenţiale câştigi timp”. Ajutaţi şi pe alţii să se apropie de literatura care contează!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)