E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

A.M. Sunt un clujean transplantat la Bucureşti. De mic mi-a plăcut viteza. Din cauza asta am făcut mai întâi fotbal de performanţă, am jucat cu „U Cluj „ în Divizia A, apoi am devenit pilot de raliuri şi am câştigat mai multe titluri naţionale. Sportul ăsta e destul de costisitor, iar cel puţin în România bagi şi nu scoţi bani din el. Am intrat în afaceri cu maşini, turism şi în cele din urmă am ajuns managerul unei clinici de geriatrie. Chiar dacă sunt „muşcat” în continuare de tehnică şi muncesc mult îmi fac întotdeauna timp să scriu şi să citesc.

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

A.M. La un moment dat, în timpul unui raliu, am avut un accident grav. Era să mor, am stat undeva la graniţa dintre tărâmuri cam o lună. Când mi-am revenit, m-am întrebat ce ar fi rămas după mine dacă aş fi murit. Am ajuns la concluzia că existenţa mea ar fi fost consemnată doar în câteva rânduri într-o eventuală istorie a sporturilor cu motor româneşti. Cum eram pasionat de istorie încă de tânăr, m-am gândit că pot să o şi consemnez şi interpretez, nu doar să citesc despre ea. A contat, de asemenea, faptul că am aderat la o asociaţie de domni discreţi care îşi spun între ei fraţi. Acolo am găsit o atmosferă de emulaţie şi am fost încurajat să mă şlefuiesc şi să mă perfecţionez intelectual. Până la accident nu mă prea pasiona religia, pot să spun că eram un fel de liber-cugetător. Mi-am spus că Dumnezeu are planuri cu mine fiindcă am scăpat. Citind multe lucrări spirituale, am fost atras de Kabbala şi alte opere ezoterice din iudaism pe care le consider a fi esenta adevarului nostru divin.

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

A.M. Foarte importantă, ţinând cont că mă ocup cu istorie. Mi-am petrecut mult timp în arhive, am comparat documente. Aşa s-au născut cele două cărţi despre istoria francmasoneriei. Pentru cea despre biografia lui Casanova, am mers efectiv pe urmele personajului, prin Europa. Am consultat toate biografiile sale, am cumpărat cărţi vechi şi rare. Am încercat să găsesc urmele lui, chiar tangenţiale, în operele unor contemporani ai săi. Cred că a rezultat un portret real al lui Casanova, care era de fapt un tip cult şi inovativ, un intelectual de marcă, nu doar un mare cuceritor al femeilor, aşa cum a rămas în mentalul colectiv.

E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

A.M. Nicolae Ceauşescu, Omagiu. Părinţii mei au fost obligaţi să o cumpere, cum se întâmpla pe vremea aia. Era tipărită cu un corp de literă foarte mare, o copertă roşie lucioasă şi hârtie foarte bună. Aveam cinci ani, m-a atras ca obiect şi am învăţat literele pe ea. Uite aşa, indirect, a făcut şi tovarăşul ăla ceva bun în viaţă.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

A.M. Încerc să fiu riguros şi concis. Încerc să nu mă lansez în cugetări sterile, să nu mă ia apa şi să încerc să-mi demonstrez ce mare gânditor sunt.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

A.M. Automobilismul, fotbalul, ezoterismul. De asemenea, îmi place să petrec cat mai mult timp in familie, sa călătoresc, să vizitez locuri istorice. 

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

A.M. Nu. Nu scriu la normă. O fac doar atunci când simt că pot veni cu ceva nou, că am ceva interesant de spus.

E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

A.M. Clar, e o pasiune mare. Din păcate, în România nu cred că se poate trăi din scris.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

A.M. Îmi pot cumpăra cărţile şi din reţelele de librării, dar, cel mai sigur de pe site-ul Editurii Eikon, unde mi-am publicat pana acum cele trei volume de cercetare istorica.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

A.M. Îl parafrazez pe Lenin, un personaj pe care îl detest: citiţi, citiţi şi iar citiţi.