E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?
A.T. Salutare! Cu cât mi se pune mai des această întrebare, cu atât mai greu îmi este să răspund. Aș putea spune despre mine că sunt o persoană uneori introvertită, alteori debordând de energie. Pot să tac o zi întreagă sau să vorbesc la fel de mult, depinde de moment, de persoane, de subiect. Sunt pasionat de mitologie, istorie, de diferite teorii ale Creației, de fantastic, supranatural și tot felul de lucruri mai puțin comune. Încerc să stau cât mai mult ancorat în realitate, dar nu-mi iese tot timpul. Ador marea când e învolburată, dar mă și tem de ea pentru că nu știu să înot. Deși îmi place să amestec în scrierile mele realitatea cu ficțiunea, cu conspirații ocult-religioase, câteodată simt nevoia să scriu și ceva foarte realist.
E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?
A.T. Am început prin clasa a șasea, cu poezii. Eram foarte timid, nu prea știam cum să interacționez cu fetele, însă eram destul de inventiv. Am folosit versurile ca un mod de a comunica ceea ce nu puteam altfel. Recunosc, în unele momente, aceeași poezie a ajuns la mai multe colege. Am renunțat apoi până în clasa a zecea când am scris câteva povestiri fantastice, însă o doamnă profesoară mi-a zis să las activitatea asta pentru profesioniști și să învăț pentru examene. Am lăsat-o baltă până acum vreo 5 ani, când am citit una din cărțile seriei „Cimitirul Cărților Uitate” a lui Carlos Ruiz Zafon când mi-am reamintit plăcerea pe care o simțeam când scriam. Acum nu intenționez să mai renunț, cel puțin nu prea ușor.
E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?
A.T. Destul de importantă. O poveste trebuie să fie credibilă și reală în contextul sau mediul respectiv, iar această aură de credibilitate o transmiți în primul rând prin documentare. Nu poți plasa o acțiune în perioada comunistă sau în timpul Inchiziției Spaniole, de exemplu, dacă nu te documentezi despre cum trăiau oamenii, cum se îmbrăcau, cum vorbeau, ce preocupări aveau, cum interacționau cu autoritățile, cum se tratau, ce îi speria, etc, etc. Adică poți încerca, dar pe mine personal nu mă încântă cărțile în care țăranii din secolul al XIV-lea folosesc cuvinte care chiar n-au ce să caute pe acolo sau purtând un dialog de parcă ar fi cel puțin absolvenți de facultate. (Recunosc, am făcut și eu greșeala asta la început, acum sunt mult mai atent). În afară de cercetarea propriu-zisă pentru subiectul cărții, este important și modul în care împachetezi ceea ce se află între pagini, așa că mi se pare normal să mă documentez și despre procesul de scriere, sunt o grămadă de articole sau cursuri ale unor autori de succes.
E.I. Crezi că o titlul este important pentru impactul cărții?
A.T. Țin minte că în clasele mici, când ni se cerea să vorbim despre semnificația titlului în opera X, repetam ca o mantră „titlul 
sugerează conținutul”. În multitudinea de opere apărute acum, în opinia mea, primele lucruri care atrag atenția unui potențial cititor sunt imaginea copertei, titlul și poate și textul de pe ultima copertă. Evident, asta când nu știi mare lucru despre autor, dacă el e deja cunoscut, s-ar putea ca numele să eclipseze celelalte elemente. Concluzionând, titlul, coperta, și descrierea cărții sunt importante pentru impact, cu condiția să-i ofere cititorului ceea ce promit. Știu că marketingul e important, însă e dezamăgitor să-ți faci niște așteptări analizând coperta și să descoperi cu totul altceva în interior.
E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?
A.T. Nu cred că aș putea avea un răspuns obiectiv la această întrebare, cred că e mai potrivită pentru cititori. În plus, încă experimentez, studiez, urmez cursuri de scriere creativă, iar faptul că cititorii mei observă îmbunătățiri nu poate decât să mă bucure.
E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
A.T. Cititul, filmele, călătoriile. Sunt pasionat de castele medievale și catedrale gotice, de Evul Mediu, îmi place să vizitez muzee, să ascult poveștile oamenilor. Colecționez replici de arme medievale, am acasă suficiente săbii și cuțite să rezist câteva zile la o invazie a zombilor. De asemenea, colecționez monezi comemorative și magneți de frigider de prin locurile pe care le-am vizitat. Mai am și două mașini de scris, una veche de vreo 80 de ani, dar spre rușinea mea, încă nu am reușit să scriu la ea. Ah, mai colecționez și sticle de vin din țările vizitate și cred că aș mai găsi și alte obiecte dacă aș avea mai mult spațiu acasă.
EI. Ai un obicei zilnic de a scrie?
A.T. Din păcate nu, deși mi-ar plăcea. În viața reală, petrec 9 ore la serviciu și una și jumătate pe drum, așa că timpul pentru această pasiune este limitat. Aveam obiceiul să ies cu câțiva prieteni să scriem în fiecare duminică într-un pub sau o anticafenea, însă în ultimul timp nu am mai reușit să ne ținem de el. Sper să reușesc să aloc o oră pe zi scrisului și documentatului, iar în zilele ploioase, chiar mai multe.
E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
A.T. Se pot întâlni cu mine la diferite evenimente prin București, știu că e important să socializezi și să cunoști cât mai multe persoane din lumea literară, sunt mulți de la care ai de învățat. În plus, mai postez despre ce citesc, despre locurile vizitate, fragmente din povestiri sau romane pe pagina mea www.allextrusca.ro sau pe facebook pe numele Allex Trusca. Cele două romane fantasy ale mele, „Nebunul Alb” și „Cealaltă Regină”, le puteți găsi pe siteul editurii PAVCON (www.pavcon.ro), dar și în rețelele librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro . De asemenea, două dintre povestirile mele apar în antologiile „CSF 2018” și „Centenarium StrING”, ce pot fi găsite pe în aceleași locații ca și romanele.
E.I. Ce planuri ai (din punct de vedere literar) pentru perioada următoare?
A.T. Lucrez la o colecție de povestiri inspirate din mitologia, folclorul și legendele rurale ale poporului nostru, în special din zona de sud a țării. Sunt născut și crescut în Oltenia, o zonă ce abundă de superstiții și tradiții. De unele știam de mic, de altele am aflat în timp ce mă documentam pentru aceste povestiri. Strigoi, moroi, iele, pricolici, spiriduși, nici n-aveți idee câte creaturi bântuie spațiul carpato-danubiano-pontic. În afară de asta, începusem un roman de ficțiune istorică, a cărui acțiune se petrece pe timpul Inchiziției Spaniole, la începutul secolului al XVI-lea, de care vreau să mă ocup imediat ce termin cu povestirile. Se întâmplă totuși ca uneori să mă mai trezesc cu o idee mai aparte și să mai scriu și altceva. Intenționez să am vreo două povestiri în diferite reviste online sau pe hârtie până la sfârșitul anului.
E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?
A.T. Să citească în continuare cărți bune și să dea o șansă și autorilor români. Să încerce să vadă jumătatea plină a paharului și să găsească ceva frumos în fiecare zi. Sper să am ocazia să îi cunosc și eu pe o parte din ei. Salutări! Cu drag, Allex Trușcă.
