Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Anca Petrușca: Din punct de vedere literar, am început să scriu poezii la vârsta de 13 ani, iar la scurt timp am participat la Festivalul Național de Poezie Religioasa Credo, unde am obținut premiul Excelsior. De foarte mult timp îmi doream să fac trecerea de la poezie la proză, dar nu reușeam să transpun în cuvinte imaginile care se întâmplau în mintea mea. Probabil că nu era încă momentul.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
A.P.: Singura partitură care m-a obsedat e un roman de dragoste puțin altfel. Am încercat să las deoparte trendurile (vampiri, vârcolaci, oameni de business) și să încerc ceva inovativ, cum ar fi dragostea pentru o vedetă. Cred că nu este femeie pe planeta asta căreia să nu îi fii plăcut în adolescență de un artist, fie el actor sau cântăreț. Dar ce facem când dragostea e reală și când o simplă întâlnire îi transformă pentru toată viața pe cei doi? Când după 13 ani în care protagoniștii nu au nicio interacțiune, viața hotărăște să îi reîntâlnească?
B.N.: Cineva din familie ți-a insuflat pasiunea pentru citit și scris?
A.P.: Povestea e un pic mai complicată și destul de lungă. Cineva din familie mi-a insuflat pasiunea pentru muzică. Mai departe, din muzică mi-a fost insuflată și pasiunea pentru citit și scris.
B.N.: Câte cărți reușești să citești într-o lună?
A.P.: Mai puține decât mi-aș dori. Limita minimă pe care mi-am impus-o e de patru cărți pe lună, dar spre rușinea mea în ultima perioadă nu am reușit să citesc atât.
B.N.: Există vreun autor român, contemporan, cu care ți-ar face mare plăcere să fii prieten?
A.P.: Român, din păcate nu. Îmi place foarte mult Deborah Harkness. Am citit trilogia All Souls cu sufletul la gură și cred că e unul dintre cele mai complexe romane de dragoste contemporane. Îmi place foarte mult felul în care a combinat genetica cu istoria.
B.N.: Având în vedere înflorirea tehnologiei, îți mai place să scrii de mână?
A.P.: DA! Categoric, da! Din acest punct de vedere sunt o persoană a contrariilor. Lucrez în marketing digital, dar folosesc agende pe care să scriu de mână atunci când am vreo idee sau când trebuie să rețin ceva. Inclusiv schița romanului, temele capitolelor și structura lor le-am scris de mână. Îmi pare că pot gândi mai clar așa. Și știu că probabil ecologiștii mă vor certa, dar hârtiile mototolite din jurul meu atunci când creez mă fac să mă simt cu adevărat artist.
B.N.: Ceai sau cafea atunci când lucrezi la o carte?
A.P.: Depinde de oră, dar în general ceai.
B.N.: S-a întâmplat să plângi la scenele triste pe care le scrii?
A.P.: Aici am o istorioară foarte amuzantă. Ceea ce probabil mulți dintre nu știu, e că întrebarea ”Ce a vrut să spună autorul?” e validă. Noi scriem imaginându-ne dialogurile sau descrierile la o anumită tonalitate. Când am început corectarea romanului, am fost sunată pentru câteva modificări. Interlocutorul meu îmi citea o scenă tristă din roman, iar tonalitatea folosită era atât de diferită de ceea ce mi-am imaginat eu când am scris-o, încât nu am recunoscut secvența din roman, iar scena m-a emoționat până la lacrimi. Bineînțeles că următoarea întrebare a mea a fost ”Eu am scris asta?”
B.N.: Alegi să mergi la bibliotecă atunci când ai nevoie de liniște și timp mai mult pentru lectură?
A.P.: În timpul pandemiei, mi-am creat propria bibliotecă în casă. Am organizat un spațiu doar al meu în care să mă retrag și din care să îmi iau inspirația.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
A.P.: Eu nu am putut niciodată să citesc lecturile obligatorii în școală. Dar am citit Ultima noapte dragoste, întâia noapte de război pentru că cineva important pentru mine m-a inspirat să o citesc, la fel s-a întâmplat și când am citit Schopenhauer, și multe altele. Până începi să descoperi că lectura nu e altceva decât o evadare din cotidian, că poți prin lectură să trăiești câte vieți vrei tu, e foarte important felul în care cineva îți prezintă o anumită carte. Din păcate însă trăim într-o societate care decade de la o zi la alta din punct de vedere cultural. Avem influenceri, urmăriți de mii dacă nu chiar sute de mii de copii și adolescenți, câți din ei prezintă măcar o dată pe lună o carte? Prea puțini. Pentru că nu vinde. Cultura, în general nu vinde. Pe lângă asta e și bullying-ul. Și cunosc cazuri în care copilul de 11-12 ani a ajuns bătaia de joc a câtorva alți copii de aceeași vârstă pentru că în loc să urmărească serialul X, a ales să citească.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
A.P.: Îi aștept atât pe Facebook, cât și pe Instagram. Cărțile deocamdată pot fi achiziționate în format electronic pe Google Books și iBooks, iar în format tipărit pe ancapetrusca.com sau iau legătura direct cu mine.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
A.P.: Să facă tot ceea ce le stă în putință să își urmeze visurile pentru că șansa de a a repara trecutul apare doar în cărți.
Super interviu!