Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Desigur. Numele meu este ANTONETA RĂDOI, dar unele cărți le-am publicat sub semnătura ANTOANETA RĂDOI –de la Vrancea(pentru că sunt de origine din Vrancea).
Locuiesc în București.

Am terminat Arte Plastice (Secțiunea Artă Decorativă, la clasa d-nei prof. Dorotheea Botez), și Școala Națională de Jurnalism Media Fem, Secțiunea Cameramani/Fotoreporteri. Sunt membru al Uniunii Ziariștilor.

Am publicat șapte cărți și sunt fondatoarea și redactorul-șef al revistei Convorbiri literar-artistice, prin intermediul căreia, publicând, aduc în atenția semenilor oameni talentați, cu precădere oameni al căror condei este deasupra scriiturilor de rând (asta după ce mă străduiesc să-i caut și să-i descopăr), dar și situații și stări de fapt din realitatea cotidiană. Sunt selectivă. Nu public orice. Analizez de zece ori și tai o dată!
Mă bucur și, lăsând la o parte modestia, spun că sunt mândră (în sensul bun) că, de când am revista, din 2017, am descoperit cinci oameni deosebit de talentați, cu un condei de ispravă, de ale căror cărți, apărute deja, m-am ocupat și care meritau să între în patrimoniul literaturii române, iar alții stau să intre…Lucrăm!
Am inițiat și sunt coordonatorul Clubului și Cenaclului Convorbiri literar-artistice, în cadrul cărora au loc lansări de carte, serate literare, vernisaje expoziționale etc. Avem propriul nostru spațiu în care ne desfășurăm activitățile, spațiu oferit de AER (Alianța pentru Educație și Reformă; aici conduc departamentul Cercului literar, în calitate de președinte).

De asemeni, am un site, Cafeneaua interviurilor, unde promovez, pe cât pot, oameni cu har, și am un canal personal de Youtube care-mi poartă numele și unde pot fi vizionate peste 1000 de înregistrări filmate (de mine personal) la diferite evenimente, cum ar fi Bookfest și Gaudeamus, lansări de carte, vernisaje expoziționale, interviuri etc, activitatea mea pe parcursul a 8 ani.

Sunt inițiatoarea și coordonatoarea a două antologii: ”Noi am sărbătorit Centenarul Unirii -2018” și ”Pandemia nebunia (Coronavirusariada 2020)”, ambele deosebit de interesante (ca tematică), ieșite din tipicul obișnuit, unde este relatat ce a fost și…ce este!! Cum am fost, cum a fost acest neam, și cum a ajuns!!
De asemeni sunt unul dintre coordonatorii și întocmitorii de Profil de Autor pentru ”Enciclopedia Scriitori din Generația 2000”, primul volum (700 pagini, format A4) a apărut deja în dec. 2020, (la Editura Uniunii Ziariștilor), -în care eu am 17 profile întocmite, 17 din 72, noi fiind 17 subcoordonatori-, al doilea se află în lucru, munca fiind una titanică, dar la final satisfacția este mare, atunci când rezultatul muncii este manifestat în bucuria autorilor la al căror profil ai lucrat!

Anul acesta, sub egida revistei Convorbiri literar-artistice, am definitivat deja ediția a II-a a Concursului de Creație pentru elevi ”Panait Istrati”, (secțiuni: proză, poezie, epigramă, pictură), urmând ca, în luna mai, să aibă loc Gala Premiilor într-un spațiu în care vom organiza și o expoziție de pictură, exponatele fiind ale elevilor participanți în cadrul concursului, la Secțiunea Pictură. Organizăm expoziția, întrucât avem lucrări de excepție!

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
A.R.: Ultima carte pe care am scris-o, Heruvimul de la Reviga, este despre stări de fapt, lucruri mizerabile care se tot întâmplă între noi și în jurul nostru (Am scris despre caterisirea unui preot foarte înduhovnicit, am scris despre inegalabila nedreptate care i s-a făcut). Sunt preocupată foarte tare de social, de semeni, de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, și, probabil, faptul că sunt capricorn – capricornii sunt justițiari, sunt cei care iau atitudine, care nu pot să tacă atunci când văd răul săvârșit în proximitatea lor și, cu orice risc, ”se bagă”, ”se află…în treabă”, ca să-l parafrazez pe Nicolae Steinhardt!-, dar și pentru că, poate, jurnalistul din mine nu poate să tacă și ia atitudine, mă bag la înaintare, iau cuvântul, iau atitudine, și am făcut-o de nenumărate ori. În principiu, sunt pentru dialog, dar atunci când dialogul nu-și atinge scopul, atunci pun mâna pe condei și nu cruț…nimic!

În cartea ”De la NUNTĂ direct în IAD și drumul spre LUMINĂ”, pe care, dintre cele scrise de mine, am decis s-o prezint aici, (fiindcă s-a cerut doar un titlu), este vorba despre fapte reale, petrecute pe parcursul a 22 de ani în viața unei femei, care de-a lungul atâtor ani, în naivitatea ei, a crezut că blândețea, bunătatea, ba chiar și iubirea ei poate învinge răul. Dar partenerul ei și soacra ei au rămas neclintiți în răutățile și în grobianismul cu care au batjocorit-o în fel și chip. Și, în ultimă instanță, chiar când femeia mai avea puțin ”să-și ia câmpii”, s-a ”trezit” și a luat…drumul Germaniei, trecând acolo într-o nouă etapă a luptei…

I-am zis ”de la nuntă direct în iad”, pentru că protagonista, încă din ziua nunții sale a intrat direct…în iad! Fiindcă ceea ce ar fi trebuit să fie ”cea mai minunată zi din viața unei tinere”, a fost un iad, doar că fata purta…rochie de mireasă. Și iad i-a fost căsnicia… Și i-am zis ”drumul spre Lumină”, fiindcă femeia, după peripluul acela petrecut, ”în iad”, 22 de ani, -într-o familie de satrapi, care nu puneau niciun preț pe femeia-om, bună la toate, blândă, îngăduitoare, foarte muncitoare, iubitoare de familie și foarte devotată acesteia, trudnică până la a-i întreține pe toți trândavii casei-, taman când disperarea-și depășise marginile, a avut parte de o cărare și…drumul spre Lumină i s-a deschis! L-a cunoscut pe Dumnezeu, Care a scos-o din iadul în care Soarta, nemiloasa Soartă, o împinsese și unde o țintuise și-o răstignise atât amar de vreme.

Cartea poate fi și o pildă pentru tinerele care, iubind, intră cu ochii închiși într-o relație, și-apoi, nefiindu-le bine, rămân totuși acolo și suferă bătăi, jigniri, batjocură, și asta doar pentru că…au un copil. Dar, cartea, poate fi și un semnal că în plin întuneric, Lumina există și o poți vedea, o poți atinge, doar să deschizi ochii și să privești… cerul!!

B.N.: Scrisul pentru tine este o activitate care te solicită sau te energizează?
A.R.: Eu scriu cum respir, dragii mei!

B.N.: Cum faci față blocajelor de scris?
A.R.: Nu am niciodată blocaje de scris! Tot ce mă-nconjoară îmi creează oportunități!! Iar politica actuală și starea de fapt a societății noastre nu-mi dă răgaz nicicum! Eu sunt combativă, deci…combat! Prin scris! Am, așadar, de lucru…

B.N.: Respecți anumite tendințe sau dorești să adopți un stil original, propriu?
A.R.: Eu nu respect nicio tendință. Am stilul meu (Stilul ”smuls”!! ). Nu imit pe nimeni!

B.N.: Ce autori te-au inspirat și ți-au conturat scriitura?
A.R.: Nu pot să zic că au fost sau sunt scriitori care ”mi-au conturat” scriitura sau că m-au inspirat. Dacă scriu, scriu pentru că așa mi-i datul. M-am născut ca să scriu! De citit am citit, însă, mult, și citesc. Eu asta fac, scriu și citesc(și fac recenzii de carte). Și, din când în când, mai filmez, mai iau un interviu, mai lansez o carte, mai o serată literară.

Sunt mulți autori pe care i-aș citi și re-citi, cum ar fi Julien Green (mă regăsesc în tragismul lui), și Panait Istrati, dar și mulți alții. Iar dintre contemporani îmi palce maxim Mihail Soare de la Pitești. Scrie o proză colosală, unde găsești sobrietate, găsești umor subtil, găsești subiect și predicat, găsești metaforă, găsești ”lovitura de baionetă” a cuvântului, găsești…bastonul de general al cuvântului. Și-mi mai place Emil Lungeanu (cronicarul de la Luceafărul de dimineață; fratele regizorului Mihai Lungeanu). Nu el, scriitura sa. E magistral, omul.

I-am făcut o ”recenzie” la ”Enigma”. Crapă piatra… Noroc că nu a descoperit recenzia că… mă umpleam de ”respect”!! Dar ei, niciunul, nu m-a inspirat, nici nu ”mi-a conturat” scriitura. Eu nu pot să scriu nici ca Julien Green, nici ca Istrati (Istrati e unic! e magnific!!), nu pot scrie nici ca Mihail Soare (deși mi-aș dori! E flegmatic) și nici ca Emil Lungeanu (dar de unde atâta… creier la mine!!; Omului acesta, dacă-i diseci creierul, s-ar putea să ai surprize mari!! E o enciclopedie de biblioteci!!, dacă mă pot exprima așa, și are o memorie de…elefant).

B.N.: Câte ore pe zi acorzi scrisului?
A.R.: Hah! Nu pot preciza. Uneori trec dintr-o zi în altă zi fără să observ, și, deseori, regret că ziua are doar 24 ore. Uit să mănânc, dar resimt coloana, care-și cere drepturile. Și, uneori, ochii, care obosesc. Port ochelari…

B.N.: Care scena din carte a fost cel mai greu/solicitant de scris?
A.R.: Nimic din carte nu a fost solicitant pentru mine. Nimic din cărțile mele nu este solicitant, chiar dacă subiectul ales este, de multe ori, unul care te-ar determina spre empatizare. Chiar și la revistă, scriu pentru ca starea de fapt, a momentului, să rămână consemnată. Îl citesc pe Zaharia Stancu (un ziarist cu ”nerv”), care, în urmă cu 85 de ani(în 1936), în Sarea e dulce, a consemnat niște stări de fapt de antologie (stări ale politicii vremii…și ea liberală, ca și cea de azi, a noastră)!! Așa mi-ar plăcea să fie jurnaliștii de azi, toți! Și chiar scriitorii. Să ia atitudine! Să nu privească tăcuți la răul care se instalează și se propagă fără opreliști.

B.N.: Ai prieteni buni în cercul de autori pe care îl frecventezi?
A.R.: Nu îmi fac prieteni! Nici buni, nici mai puțin buni. Eu sunt așa…mai solitară! Cartea e prietenul meu cel mai bun, și condeiul. Ele nu mă trădează! Nu sunt lașe! Nu mă invidiază, nici nu mă vorbesc de rău!! Însă am un grup de autori, de regulă, scriitori, cu care ne întâlnim frecvent la seratele literare și la lansările de carte pe care eu le organizez, persoane de care mă bucur de fiecare dată când le revăd. Discutăm despre cărți, despre revistă, dar…cam atât. Nu intrăm în intimități. Nu ne ”împrietenim” prea mult. Asta nu înseamnă că sunt o insensibilă. Nu. Dacă aflu că un coleg are o problemă, imediat sar să-l ajut cu ce pot! Mă zbat, m-agit, dau strigare în comunitate…Poate ajută altul mai mult decât mine!!…

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
A.R.: Eu nu cred în statistici. Mai ales că am făcut o dată, mai demult, (printr-o conjunctură de moment), statistică pentru o cerință a UE(Mă implicase în asta cineva de la…Statistică; Ei bine, mi-am luat banii pentru munca mea și îi mulțumesc! Am bătut din poartă-n poartă în tot județul Ilfov, ca să aflu câte pluguri are ”țăranul român”, câte oi, câte capre, câte…tractoare. Ăia de la UE credeau că la noi, în ”Românica”, țăranii sunt ”fermieri” și că au…pluguri, tractoare, etc. Vai mie!! M-am îngrozit și întristat deopotrivă, și m-am și distrat copios, când ”un țăran”, aflat în grădină, văzând că n-am bătut și la poarta vecinului să-l statisticizez și pe acela, supărat nevoie mare, s-a dat la mine cu coada sapei. L-am convins să nu mă altoiască, și ne-am despărțit prieteni, după ce i-am explicat că tre` să iau ”țăranii” la întrebări prin sondaj, unul da, unul ba, o poartă da, una nu.

A fost distractiv, dar și relevant pentru mine!!) Minciună totală!! E de antologia umorului românesc, dacă vă povestesc cum se fac statisticile(sau, mă rog, cum s-a finalizat aceea în care am fost implicată -la care eu am adus situația exactă din teren, dar statisticienilor-șefi nu le-a plăcut că ”țăranii” din Ilfov n-aveau toți tractoare și că nu viețuiau toți în comfort sporit!!, așa că au dat-o din condei, ca să dea bine la UE, și cam ca acea statistică se fac toate.

Zic. Iar lor le-am zis: Păi… de ce n-ați dat-o din condei din prima? De ce a trebuit să mai bat eu coclaurii din tot județul Ilfov, ca voi să nu țineți cont de concretul din teren?…). În opinia mea, acest institut (public!!) –care papă foarte, foarte mulți bani de la buget, nu-și are rostul în societate, dar există ca să existe (iar salariile angajaților sunt cu multe, foarte multe zerouri, pentru…prea puțină trudă! Spun asta, fiindcă ce nu fac în teren, sau ce nu le dă bine la socoteală, finalizează din condei. Simplu, nu? Și…correct politic!). Punctum.

Am să-i dezarmez, poate, (și sper!), pe cititorii Dvs, și am să le spun că e greșită preconcepția că… ”românii citesc puțin”, și-am să adaug, cu vehemență și în cunoștință de cauză, că…românii citesc, citesc mult. Eu știu asta, pentru că ”de carte” mă ocup dintotdeauna, dar, cu precădere, consecutiv de 8 ani. Românii sunt citiți, românii sunt deștepti(nativ), românii sunt erudiți. Foarte mulți scriitori sunt autodidacți. Ce înseamnă asta?? Înseamnă că…au citit. Și citesc. Punctum.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
A.R.: Cei care doresc să mă cunoască, să ia contact cu condeiul meu, pot vizita site-ul Cafeneaua interviurilor, pot viziona canalul meu Yoytube, Antoaneta Rădoi –unde am postate nenumărate filme din activitatea mea, cât și a multor scriitori, critici literari și oameni de cultură pe care i-am filmat/intervievat.

https://cafeneauainterviurilor.wordpress.com/
https://www.youtube.com/channel/UCvL89VyonBZgUlPNCpdF5OQ/videos

Câteva numere, cele mai recente, ale revistei Convorbiri literar-artistice pot fi citite aici: https://en.calameo.com/books/00650975768d6a7392e03

Cei care, cu-adevărat, vor să mă cunoască, să ia contact cu scriitura mea, să cunoască activitatea mea, să descopere revista, pot veni la seratele literare ale Convorbiri literar-artistice. Se pot înscrie și pot fi membri (legitimați) ai Clubului Convorbiri literar-artistice. Pot face asta, scriindu-mi pe adresa: antoradoi@yahoo.com. Iar pe cei foarte talentați îi aștept cu material (proză, poezie, epigramă, caricatură), și promit să-i public în revistă! Buni să fie!
Cărțile nu le am în librării și nici revista, fiindcă ar fi prea…costisitor. Librăriile percep 40% din prețul de vânzare…

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
A.R.: Citiți, citiți, oameni buni! Citiți ca să deveniți și mai deștepți, ca să fiți informați! Informați-vă din surse diferite! Nu doar din ceea ce este recomandat…politic-corect. Voi decideți ce este FAKE NEWS, nu sistemul!
Citiți on-line, dar citiți și carte tipărită (și reviste, și citiți și revista mea, Convorbiri literar-artistice, fiindcă dacă n-o citiți, nu știți ce pierdeți!!), căci nimic nu este asemenea răsfoirii unei cărți/reviste!
Vă mulțumesc pentru invitație și vă doresc să aveți deplină reușită în tot ce vă doriți!

(Antoneta Rădoi, 17 april. 2021)

CAUTĂ CĂRȚILE SCRISE DE ANTONETA RĂDOI ÎN LIBRĂRIA TA PREFERATĂ:

► LIBRIS.RO ► ELEFANT.RO ► CARTURESTI.RO ► LIB. DELFIN

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!