Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

A.M. Cine sunt eu? 

Un copil al lui Dumnezeu, care în anii copilăriei suferea de frică, neştiind că sunt victorioasă odată cu naşterea mea, deoarece am reuşit să trec înaintea altor multe suflete, care poate ar fi vrut şi ele să experimenteze câte ceva în viaţa terestră.

Un suflet care, găsind în Dumnezeu echilibrul total, şi-a dat seama că viaţa este microcosmos şi esenţa Divină. Un suflet care caută să aducă Împărăţia lui Dumnezeu în inimă şi apoi să o răspândească pe întregul pământ. 

Un copil…a trecut demult copilăria, dar tot copilul lui Dumnezeu voi fi până la sfârşitul zilelor mele; care este soţie şi mamă a doi copii minunaţi. Un suflet însetat de cunoaştere, căci nu aş putea să trăiesc fără să citesc şi să scriu. Sufletul meu se hrăneşte cu fiecare literă scrisă, încât am ajuns la concluzia că într-o altă viaţă am fost scrib. 

Un suflet care salută dimineaţa, îmbrăţişează raza de soare, fulgul de nea şi soarbe picătura de ploaie, mângâie aripile vântului şi se lasă purtat pe braţele lui. Un suflet care se doreşte a fi „focar” de bucurie şi veselie pentru cei ce-l cunosc, mângâiere şi alinare ce poate modifica destine. 

Cu pasul ferm, ochi strălucitori de speranţă şi zâmbet nelipsit, fără a şovăi şi iubindu-i pe toţi aşa cum sunt, aduc mulţumiri pentru că sunt şi mă-ntreb neîncetat: „Ce aş putea eu face acum, pentru ca Lumea să devină mai bună, mai luminoasă, perfectă?” 

Şi răspunsul vine imediat, avându-i în bănci pe elevii mei, viitori Asistenţi Medicali, cărora le insuflu dăruire, bucurie, etică şi deontologie profesională şi mai ales empatie pentru semeni, căci numai aşa poţi să transformi această profesie
într-un izvor nesecat de Iubire Eternă. Iubirea este cheia care deschide uşa către realitatea supremă, este legea după care se conduce viaţa, iar pentru a respecta viaţa, trebuie să învăţăm cu fiecare zi să renunţăm la nevoia de a avea mereu dreptate. 

Un suflet care celebrează viaţa şi speră să lase în urmă o lume mai bună sau să ştie că măcar un singur suflet a răsuflat mai uşor pentru că eu am fost în lume. Un suflet care: „Îndrăzneşte să se dezbrace de slăbiciune, ca să îmbrace haina Puterii,

Îndrăzneşte să renunţe la indiferenţă, ca să se îmbrace în Iubire,

Îndrăzneşte să renunţe la minciună, ca să îmbrace haina Adevărului,

Îndrăzneşte să renunţe la ceea ce este trecător, ca să cunoască Eternul,

Îndrăzneşte să renunţe la patimile sale, ca să devină un Om liber…”

Un suflet care, chiar în berzna cea mai adâncă, poate găsi drumul care duce la Dumnezeu.

E.I. Când a apărut pasiunea pentru scris?

A.M. De scris m-am apucat în copilărie. A fost ceva spontan, identic cu acei copii care-şi ţin un jurnal, numai că eu am preferat poezia. În clasa a VIII- a am avut privilegiul de a-l avea profesor la Limba Latină pe renumitul scriitor Mircea Cărtărescu şi sub îndrumarea dumnealui am participat la un Concurs de Creaţie Literară, intitulat “Mlădiţe bucureştene”, unde am obţinut menţiune.

Apoi, câţiva ani mai târziu, am trimis poezii unui ziar care organiza un concurs şi-am fost cooptată într-un Cenaclu Literar, condus de criticul şi istoricul literar, Prof. Nicolae Manolescu. Însă evenimentele vieţii m-au îndepărtat de acest drum, neputând să particip la acele întâlniri, din Piaţa Lahovari, unde fusesem aleasă şi secretarul Cenaclului, că mai apoi să m-apuc de scris şi proză, rezultând cartea dedicată băieţelului meu. 

Deşi activitatea mea zilnică este profesor, cu specialitatea recuperare medicală, la o şcoală Postliceală Sanitară, în noiembrie 2018 am hotărât că este momentul să fac ceva şi pentru mine, nu numai pentru familie (soţul meu şi copiii noştri minunaţi) şi elevi, şi-atunci m-am reapucat de scris, vechiul şi dragul meu prieten, care m-a ajutat în momentele minunate ale vieţii, dar mai ales în momentele dificile.

E.I. Ce te-a inspirat să scrii “Descoperirea”?

A.M. Pentru această carte n-am avut nevoie de inspiraţie, căci trăirea evenimentului personal a fost atât de puternică, încât mi s-a scrijelit în suflet. 

Practic, un astfel de episod, din viaţa unui om, te conectează la trecut şi la momentele pe care le-ai trăit alături de persoana plecată, mult prea devreme. Atunci, ca mod de a-mi descătuşa sufletul, am început să scriu, deşi nu era pentru prima dată, căci încă din copilărie cochetam cu poeziile. 

Cu fiecare rând scris, plângeam şi oftam, însă simţeam cum construiesc o mare amintire a celui care a fost, chiar dacă doar pentru trei luni şi două zile, fiul meu mult aşteptat. Pentru titlu nu am stat să chibzuiesc mult, pentru că exact aşa
s-a întâmplat. Am descoperit o lume pe care nici în cele mai groaznice coşmaruri nu mi-o imaginam: lumea celor mici şi suferinzi. Nu credeam, până atunci, că poate să existe o asemenea suferinţa pentru cei care abia au făcut cunoştinţă cu VIAŢA aceasta. 

Pe de altă parte, un al doilea sens al titlului derivă din descoperirea puterii mele interioare şi descoperirea unei forţe supranaturale care m-a însoţit în toată acea perioadă, de la naşterea copilului, moartea şi înmormântarea lui. 

Şi pentru că, din nefericire, nu sunt singura mămica care a trecut prin aşa ceva, am dedicat această carte băieţelului mei, Mihai-Daniel, dar şi tuturor
nou-născuţilor, sugarilor şi copiilor mici care au ales lumea de dincolo, precum şi mămicilor lor care au rămas aici, cu lacrimile îngheţate pe obraji pentru eternitate. 

Din dualitatea vieţii se nasc aceleaşi lucruri, numai că între trăirea unui moment de beatitudine la ţărmul mării ce-şi sparge valurile de  stabilopozi, fiind urmărite cu precizie milimetrică de luna atât de magnifică şi crunta realitate, prinsă într-un cerc vicios între viaţă-boală-moarte, apare o prăpastie în care trebuie să înveţi să escaladezi trăirile şi sentimentele, astfel încât să poţi respira măcar din când în când pentru a nu ţi se suprima şi ţie vitalitatea. 

Aşadar, expresia „Viaţa bate filmul”, pot să spun că are veridicitate 100% şi că, nici cea mai tulburată minte nu poate să creeze scenariile vieţii reale, încât să descrie cu lux de amănunte momentele cheie ale zbuciumului sufletesc. 

E.I. Ne poți povesti puțin despre cartea “Povestiri în Hyperion”?

A.M. “Povestiri în Hyperion” cuprinde trei poveşti de viaţă, poveşti fictive, însă abordând tema familiei şi a iubirii, cred că se pot regăsi în ele toţi oamenii. Personajul principal din fiecare poveste este feminin, iar în jurul lor se desfăşoară toate momentele de acţiune. 

“Roata vieţii”, care deschide cartea, conduce acţiunea povestirii către întâlnirea cu destinul, ce se învârte ca şi roţile trenului în goana lui de a ajunge la fiecare destinaţie.

“Vise şi visuri” are, în mare parte rolul de a arăta cât este de important să poţi, la un moment dat, să-ţi iei viaţa în propriile mâini şi să hotărăşti ce anume ai de făcut. Ăsta pe de o parte, iar în altă ordine de idei, ne învaţă că în toată trăirea noastră este important să iubim, să iertăm şi să ne recunoaştem greşelile.

“Fericire şi suferinţă” prezintă destinul unei tinere, care, deşi este tragic, reuşeşte prin atitudinea pe care o are faţă de viaţă să iasă învingătoare şi să-şi aducă în viaţă, iubirea şi liniştea după care tânjea. 

Titlul “Povestiri în Hyperion” s-a născut simplu, pornind de la cel mai important sentiment al omului, simţit şi trăit, IUBIREA, pornind de la VIAŢĂ, care înseamnă Soare, care este Lumină. Şi-atunci am considerat că aceste povestiri pot fi adevărate lecţii de viaţă ce pot aduce lumină în viaţa fiecărui cititor.

E.I. Câte cărți ai scris până în prezent?

A.M. De-a lungul vieţii am tot scris articole în cărţi şi reviste de specialitate medicală, însă din anul 2018 am revenit şi la beletristică, iar la momentul actual au văzut lumina tiparului 5 cărţi, ce au pe copertă şi cotor numele meu: 

„Descoperirea”- roman realist, scris în memoria băieţelului meu.

„Povestiri în Hyperion” – care freamătă necontenit după palmele calde ale cititorului spre a-i umple sufletul cu Iubire pură şi speranţă.

„Curgerea visului” – carte de poezii în care am încercat să dau răspunsuri gândite de mine la întrebările pe care fiecare om şi le-a pus la un moment dat: „Unde se duce timpul?”, „Ce este viaţa?”, „Ce va fi cu noi?”. În care am pus dragoste şi-am spus: „Adio lacrimi, noi nu mai avem nevoie de voi!” şi-am învăţat „Să fim veseli”.

„Cu aripi din iubire” – Ce înseamnă?

Din prepoziţia simplă “cu” şi substantivul “aripi” am format un singur cuvânt “cuaripi” care înseamnă: cugetări, afirmaţii, rugăciuni.

Am realizat aceasta, pornind de la faptul că omul este singura făptură care are capacitatea de a se concentra asupra unui lucru, care-şi aduce aminte cu uşurinţă de evenimentele trecute, care poate reflecta asupra comportamentului său avut pe parcursul zilei, iar seara poate elabora/derula în minte tot ce s-a întâmplat cu el şi alţii, meditând spre îndreptare.

“Gândul din buzunar” – este o carte despre oameni şi pentru oameni, în care am surprins mai multe categorii de profesii, de roluri din situaţia existenţială actuală, cu care ne confruntăm inevitabil, fiind parte a istoriei pe care o traversam în acest secol atât de grăbit şi stresant.

Gândul nu este o simplă expresie abstractă produsă de creier, ci este vibraţie energetică, asta însemnând că sunt implicaţi toţi oamenii în acest proces, gândul fiind un poluator mult mai periculos decât orice alte noxe. Gândul te leagă, inevitabil, de Legea atracţiei, care spune că: “Ceea ce gândim, pe acel ceva îl atragem”, rezultând de aici că suntem singurii stăpâni pe gândurile noastre.

La gândul venit, am adăugat “Buzunarul”, pornind de la o istorioară adevărată:

“Un tată s-a trezit cu fiul bolnav grav, iar medicii nu-i mai dădeau nicio şansă. Fiul avea 21 de ani, disperarea părintelui fiind cu-atât mai mare, căci pe cei doi îi legau o serie de evenimente şi amintiri. 

După ce a ieşit din primul hop al şocului, tatăl a mers pe malul unei ape pentru a se gândi la ce urma să facă în continuare. La un moment dat, piciorul său a simţit un ghiont în talpă şi l-a scos din ghearele minţii sale, încleştată mult prea mult de situaţia dată. S-a aplecat şi a zărit o piatră. 

Atunci, din tenebrele minţii a ieşit, ca un fir de zefir, gândul cel bun. A luat piatra şi din acel moment nu s-a mai despărţit de ea, ţinând-o în permanenţă în buzunar pentru a-şi aduce-aminte de toate clipele fericite trăite alături de fiul său. Pentru el, acea piatră a devenit “Piatra Recunoştinţei”.

Acest exerciţiu, aparent empiric, a avut un efect magnific, căci practicând recunoştinţa zilnic, fiul său s-a însănătoşit. Vestea a devenit ştire, iar mii de oameni din toate colţurile lumii l-au asaltat cu scrisori în care cereau pietre ale recunoştinţei, care au dezvăluit ideea că: “Celui care e recunoscător i se va da şi mai mult decât are, iar celui care nu e recunoascator, i se va lua şi ce are.”

Prin similitudine, a rezultat “Gândul din buzunar”, căci buzunarul te face să fii atent, să-ţi aduci-aminte; fiind la îndemână oricând, şi astfel să ai o gândire mai atentă şi acţiuni benefice.

Însă gândul avut trebuie condimentat pentru a fi digerat mai bine, iar mirodenia cu cele mai variate senzaţii papilare este Iubirea, rezultând în final că: “Esenţialul nu constă în a gândi mult, ci în a iubi mult”, căci trăind în iubire şi cu iubire vine inspiraţia şi atunci e bine să acţionezi fără să gândeşti mult, pentru că altfel compari totul cu amintirile şi dispar oportunităţile.

E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

A.M. În zilele noastre, scrisul nu poate fi loc de muncă, deoarece locul de muncă înseamnă remuneraţie, iar veniturile din scris sunt variabile, nu stabile. Din contră, ca să poţi scoate o carte îţi trebuie bani, şi nu puţini! Aşa că am muncit foarte mult pentru a scoate aceste cărţi. 

Spre exemplu, cartea „Descoperirea” am păstrat-o ca manuscris din anul 1995, deoarece la acel moment editurile mi-au cerut o anumită sumă de care nu dispuneam. Timp de aproape 25 ani, foile îngălbenite m-au aşteptat să le resuscitez  şi-acum au prins viaţă, şi clocotesc de nerăbdare să fie răsfoite de câţi mai mulţi.

Categoric DA, cu D mare, scrisul este o pasiune care-mi aduce linişte sufletească şi bucurie vibrantă, care mă descătuşează de tumultosul cotidian şi mă ajută să visez, cu ochii deschişi la o lume mai bună, pe care mi-o imaginez încă de la vârsta de 6 ani.

Prin ceea ce gândesc, creionez lumea în care-mi doresc să trăiesc şi încerc
s-o inoculez şi-n sufletele celorlalţi, căci „Toţi suntem unul şi unul este tot ceea ce este.”

E.I. În prezent lucrezi la o nouă carte?

A.M. Lucrez în paralel la 2 cărţi:

– o carte de poezii care, până la finalizare, are titlul „Dragostea la puterea N”

– şi o carte de specialitate medicală, care este mai de grabă un caiet de lucru pentru elevii mei, căci eu adun informaţii din 22 module pe care ei trebuie să le gândească.

Pe de altă parte, mă aşteaptă multe însemnări care vor să prindă viaţă, rostogalindu-şi firul povestirilor, numai că timpul este duşmanul cel mai de temut al omului modern. Scriu printre rânduri, cum alţii citesc, căci „a fi” în ziua de astăzi înseamnă numeroase roluri pe care trebuie să le duci la bun sfârşit. 

Şi-atunci, după o matură prin casă, un învârtit cu lingura prin crătiţi, după ore întregi în care le vorbesc elevilor, fără să stau nicio secundă pe scaun, în semn de respect, după maldăre de lucrări corectate şi planificarea mult mai tentantă şi sofisticată a lecţiilor ce aşteaptă să fie auzite, după ce copiii mei au ajuns acasă şi soţul la fel, mă regăsesc pe mine însămi, ca pe un carneţel uitat şi-ncep să-l deschid adânc, în suflet, să-mi dea un strop de imbold parfumat. 

Însă Dumnezeu le aranjează pe toate şi-s fericită că pot să fac faţa tuturor solicitărilor şi mă deschid precum o carte, oricui îmi cere ajutor.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

A.M. Pasiunile vin şi pleacă odată cu înaintarea în viaţă. Ele nu pot fi pe tot parcursul vieţii aceleaşi pentru că, fiziologic vorbind, pe unele nu mai ai cum să le practici.
 Aşadar, pe la vârsta de 20 de ani, la această întrebare răspundeam: muntele. În cartea „Descoperirea” este momentul cu „Şcoala de Ghizi de la BTT” care este 100% adevărat. Am urmat aceste cursuri şi aşa m-am îndrăgostit de muntele atât de magnific şi enigmatic. Tot pe atunci, luam cursuri de Dans sportiv la Casa Centrală a Armatei.

Mai târziu am început să caut dincolo de ceea ce sunt şi-am făcut o serie de cursuri legate de tehnica emoţională, tehnica radiantă, masaj şi multe altele. Însă masajul a fost marea mea pasiune. Spun a fost, căci un al doilea impediment ce apare odată cu trecerea timpului, este angrenarea într-o înlănţuire de activităţi. Să fii bucuria aşteptată de semenii în suferinţă, să ţi se spună că „mâinile tale sunt magice”, să poţi face minuni cu copiii care au diferite afecţiuni… Nu pot să descriu bucuria din sufletul meu când îi vedeam cum aleargă, cum pot să-şi ţin capul şi să-l întoarcă… Acum mulţumirea derivă din darul pe care-l transmit mai departe elevilor mei, iar mulţi dintre ei sunt apreciaţi şi căutaţi. 

 O altă pasiune sunt călătoriile prin România, căci nu am vizitat nicio altă ţară. Speram ca anul viitor să ajungem la Ierusalim, însă ceea ce trăim astăzi face ca dorinţa să fie mult mai îndepărtată.

Multe lucruri care par insignifiante îmi stârnesc pasiune, căci ce este mic poate fi şi unic, dar „foamea” de informaţii şi „setea” de citit nu vor fi satisfăcute niciodată. 

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

A.M. Anul trecut, în luna mai, am avut un simulacru de „Lansare de carte” pentru primele trei cărţi, la care am spus: „Nu sunt scriitor. Eu sunt profesor, dar ceea ce m-a determinat să investesc în aceste cărţi a fost dorinţa nestăvilită de a aduce în viaţa oamenilor aceste rânduri pentru că, poate unii dintre ei, au nevoie de o încurajare, de un punct cât de mic de reazăm pentru a renaşte, căci oamenii învaţă din greşeli şi din multe exemple de viaţă. 

De ce am folosit cuvântul „simulacru”? Pentru că „Lansare de carte” înseamnă să faci cunoscută publicului cartea, care apoi să prindă viaţă în vitrinele unei librării. Însă cine sunt eu, ca să beneficiez de această facilitate? Sunt doar un ochi de apă al oceanului imens, care nu poate să zărească razele soarelui, căci vine un rechin şi-l tulbură. 

La fel a fost şi-n decembrie, pentru celelalte două cărţi. Lansările au fost un regal artistic, căci au participat oameni care mă iubesc, atât în public, cât şi din cei care au însufleţit atmosfera cu diverse momente. Doar atât, nimic mai mult.

Aşadar, fiind un simplu profesor, dedicat întru-totul elevilor săi şi nefiind cunoscută în sfera scriitoricească, cititorii n-au cum să-mi urmărească activitatea.

Cărţile sunt la mine acasă, ambalate în baxuri, aşa cum le-am luat de la edituri, deci, cei dornici de trăire au doar o singură opţiune: să mă sune pentru a solicita una dintre cărţi.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro? 

A.M. Ce să le spun… La întrebarea dumneavostră: “Ce înseamnă cititorul pentru mine?” răspunsul a ieşit din suflet, printr-un simplu expir: Având pregătire terapeutico-medicală, pentru mine cititorul este ca un pacient. Fiind profesor, pentru mine cititorul este ca un elev. Fiind mamă, pentru mine cititorul este ca propriul copil. Fiind o persoană care “înşiră cuvinte”, pentru că scriitor trebuie să mă numească alţii, pentru mine cititorul este criticul meu. 

Însă, am ales să sacrific: timp, muncă şi bani pentru a vedea lumina tiparului aceste cărţi, deoarece îmi pasă de ceilalţi şi-am zis că în viaţa asta te poate salva orice, dacă eşti ancorat în prezent şi ţii legătura cu propria conştiinţă, chiar şi-o frază sau un vers. Şi-atunci, pentru mine cititorul înseamnă totul, asimilându-l propriei vieţi, căci în astă viaţă trebuie să-nvăţăm să ne dăruim semenilor noştri, să le oferim din timpul şi înţelepciunea noastră, să le insuflăm răbdare, credinţă şi IUBIRE.

La întrebarea actuală, răspunsul vine tot din suflet şi sună aşa: 

Din lumină a ieşit viaţa, puterea şi înţelepciunea. Ea este cea care
ne-nconjoară şi ne formează, diferită fiind doar frecvenţa vibraţională a calităţii acesteia, pentru fiecare ins. Şi-atunci trebuie să căutăm lumina şi să o urmăm, căci ea este elixirul vieţii veşnice în care totul vibrează la infinit. În lumină este pacea, fericirea, bucuria, iar grijile şi îndoielile cotidiene dispar fără prea mult efort. În lumină găseşti Iubirea, iar Iubirea trebuie să fie un sentiment permanent şi necondiţionat al sufletelor noastre. Având iubire obţii totul, deschizi uşile către o altă viaţă şi hrăneşti lumina care se află în interiorul tău, căci corpul uman este cea mai perfectă creaţie a acestei Planete, iar sănătatea lui depinde de conectarea cu Energia Divină. 

Fiţi Lumina vieţii voastre şi-atunci Iubirea se va revărsa pe întregul Pământ!

Căci:

Sufletul trist şi deznădăjduit

Se zbate-n ora vieţii în tăcere, 

El strigă disperat apoi, dar nu e auzit

Şi se agaţă de cuvinte şi persoane. 

Sufletul cere ne-ncetat 

Să se adape cu Lumină,

Să poată fi mai uşurat

De orice jalnică problemă. 

Sufletul vrea să se hrănească cu Iubire,

Să poată fi util, folositor, 

Zâmbind îşi descreţeşte fruntea,

Râzând înalţă aripi pân’ la cer. 

Sufletul poate să răzbată-n viaţă 

Şi trece peste piedici mai uşor,

Işi caută armonizarea cea subtilă

Cu mintea, spiritul şi trupul

Şi-şi strigă bucuria de a fi. 

Aşadar, trebuie să te descoperi în fiecare zi pentru a-ţi da seama că tu eşti o minune a vieţii şi că unicitatea ta nu poate fi egalată de toate comorile întregului pământ. Şi-atunci ce-ţi mai trebuie?  Decât să te dezvolţi în continuare spiritual, mental şi sentimental, căci asta-i cea mai mare avere şi singura cu care vei pleca în călătoria finală. 

Ştiu, uneori ţi-e frică, dar teama încolţeşte în inima şi mintea omului atunci când îi scade credinţa.  Însă, timpul poate să fie cel mai mare aliat al vieţii tale, dacă ştii să-l planifici cu credinţa că Dumnezeu te-a trimis aici pentru a-ţi împlini toate îndatoririle şi dorinţele sufletului tău. Deoarece, suntem doar picături de ploaie ce s-au metamorfozat pentru a-şi exprima talentele, apoi când cortina se va lăsa, ne vom strecura în ţărână pentru a o uda şi hrăni cu toate aplauzele primite în viaţa asta efemeră.

Însă, până atunci, zâmbeşte în fiecare dimineaţă pentru că Dumnezeu deja a făcut-o atunci când te-a trezit şi-i frumos să-I întorci gestu.

 Vă îmbrăţişează cu IUBIRE, Marga Apostoiu

Emanuela Istrate
Autor: Emanuela Istrate
Emanuela e 👑 Super Erou Booknation.ro
Redactor de 1230 zile pe Booknation.ro
toate articolele scrise de Emanuela Istrate