B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Nu îmi place să vorbesc despre mine. În cel mai recent roman al meu, ”A fost oare sau n-a fost”, am scris: ”Nu te lăuda, ca să fii lăudat”. Și cred cu tărie că este așa. Prefer să vorbească, în felul lor, cărțile mele. Dincolo de fiecare cuvânt, dincolo de fiecare idee, dincolo de fiecare întâmplare, cititorii pot descoperi totul despre mine în tot ceea ce am scris. Scriitorii scriu pentru a fi mai mult ei înșiși.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
Este vorba desigur de acest roman ”A fost oare sau n-a fost”, cea mai recentă carte pe care am scris-o. Trebuie spus că este un roman care prezintă un mister pe care nimeni nici măcar nu l-a imaginat vreodată, existența unui suflet geamăn pentru fiecare dintre noi. Dacă vă gândiți că se nasc mereu, proporțional, oameni din cele două sexe, puteți să înțelegeți că e un adevăr, fără nici cea mai mică îndoială. Nimeni nu ar sta să contabilizeze și să asigure întruparea, într-un număr de echilibru, a bărbaților și a femeilor, dacă nu ar exista acest mister care ascunde cel mai fascinant adevăr. Ce înseamnă existența sufletului geamăn, ce ar trebui să facem pentru a evita un fiasco în viața personală, în cel mai important sens, dezvăluie în mod unic această carte. Trebuie precizat că nu este totuși un roman de dragoste banal, ci un roman complex sub multiple aspecte. Este o carte care prezintă viața pe care o trăim, fapte reale, dureri, temeri, crize, războiul la care nimeni nu se aștepta în vremurile pe care le trăim. Însă în primul rând arată omenirii ce s-ar întâmpla dacă un nebun ar apăsa butonul nuclear, efectul de domino care ar duce inevitabil la moartea planetei. Romanul îi învață pe oameni cum să se apere, cum să evite manipulările, cum să supraviețuiască salutar în condițiile drastice ale timpului pe care îl trăim. Trebuie să fim atenți, fiindcă timpul are sens unic, ca un râu, la cea mai mică greșeală putem să ne înecăm în ochi neîndurători.
B.N.: Scrisul pentru tine este o activitate care te solicită sau te energizează?
Scrisul pentru mine înseamnă a trăi. M-am născut cu această nevoie de a împărtăși oamenilor gânduri, idei, realități, mai ales cum se reflectă viața în sufletul meu și în înțelepciunea universală, pentru a-i ajuta să înțeleagă – folositor- esența verbului a trăi, conjugat la toate timpurile Universului.
B.N.: Cum faci față blocajelor de scris?
Până acum nu am avut blocaje de scris. Singurul impediment este că timpul este mereu prea scurt pentru cât de mult aș avea de împărtășit, pentru numeroasele proiecte care așteaptă împlinirea. Drămuiesc orele, minutele, secundele cu parcimonie, alocând minimul pentru alte activități, și totuși maximul dedicat scrisului nu ajunge.
B.N.: Respecți anumite tendințe sau dorești să adopți un stil original, propriu?
Categoric încerc să adopt un stil original, propriu. Mă țin departe de mode, tendințe, evit spiritul gregar, cu orice preț. Chiar eu am scris în cel mai recent roman al meu, ”A fost oare sau n-a fost”: ”Tot ce e diferit are o mai mare valoare”. ”Stilul clasic nu se demodează niciodată”, este de asemenea una dintre devizele pe care le-am împrumutat, mai ales după ce am citit celebra carte ”Agonie și extaz” de Irving Stone, în care este scris (citez din amintire, este posibil ca citatul să nu fie precis, însă mesajul transmis este corect reprodus): ”Ah, Michelangelo, ai nenorocit omenirea, atingând perfecțiunea în artă, cei care vor veni după tine nu au cum să te depășească și vor distruge totul numai pentru a face și ei ceva nou”.
B.N.: Ce autori te-au inspirat și ți-au conturat scriitura?
Scriitorul român care înseamnă mai mult decât inspirație pentru mine este Liviu Rebreanu. Am citit tot ceea a scris, mă impregnez cu scriitura lui ori de câte ori simt că am nevoie pentru a-mi reîmprospăta puterea de a reda ceea ce gândesc în cele mai satisfăcătoare forme pentru propriile exigențe, dar în niciun caz nu caut să-l imit cumva. Scriitorul meu preferat este însă Ivan Turgheniev. Am citit de asemenea tot ceea a scris, scriitura mea se regăsește în scriitura sa ca într-o oglindă, fără a o copia în vreun fel. M-am regăsit în stilul lui abia după ce l-am descoperit și conexiunile subtile pe care mai mult le simt, decât le identific, m-au pus și mă pun pe gânduri fără încetare. În opera sa am găsit numele Arina, tot după ceea ce am constatat inefabile apropieri în profunzime. Nu este posibilă decât o concluzie, exact exprimată de unul dintre cele mai mari genii din toate timpurile, Albert Einstein: ”Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”.
B.N.: Câte ore pe zi acorzi scrisului?
Deși pare incredibil, încep să scriu la ora 9.00 și, în afară de perioadele de masă și de pauza de sport, nu fac altceva până la ora 23.00. Nu este vorba însă numai de scris, efectiv, ci și de tot ceea ce înseamnă documentare, citit, gândit… Este o muncă sisifică în spatele elaborării unei cărți, care la mine durează cel puțin doi ani.
B.N.: Care scena din carte a fost cel mai greu/solicitant de scris?
Cea mai solicitantă scenă din carte a fost, de departe, cea în care este înfățișat un posibil sfârșit al lumii. Este desigur o parabolă, însă privește realitatea în cele mai plauzibile detalii, incredibile, cumplite, devastatoare, și are scopul de a arăta lumii ce s-ar întâmpla în cazul unui atac nuclear, pentru ca nimeni, niciodată, să nu mai îndrăznească nici măcar să se joace cu o astfel de amenințare. Parabola este imperios necesară, fiindcă toți oamenii trebuie să se trezească de urgență la realitate înainte ca realitatea să îi trezească.
B.N.: Ai prieteni buni în cercul de autori pe care îl frecventezi?
Da, am prieteni în cercul de autori pe care îl frecventez. Bunătatea este însă în ochii sufletului nostru, de aceea îi văd mai degrabă buni, dar sincer nu aș putea să știu cum sunt cu adevărat. După ce am avut atât de multe dezamăgiri în viață cu prietenii, mă tem să-i cunosc… prea mult. În relațiile simple, normale, colegiale, sunt unii care merită cu adevărat aprecieri, uneori chiar la superlativ.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Este foarte adevărat, din păcate. Fiecare dintre noi trebuie să contribuim, cum putem, pentru a-i convinge pe români că numai cititul, numai cărțile, le pot deschide calea spre un viitor mai bun. Tuturor ne plac filmele, Internetul, rețelele sociale, dar trebuie ca toți să știm că nu ne oferă o pregătire temeinică. În viață, este nevoie de o aprofundare care nu poate fi asimilată de pe ecrane. Desigur, autoritățile ar trebui să se implice cel mai mult pentru a-i convinge pe români că cititul ar fi unica soluție pentru ca viața lor să devină realmente mai bună, pentru ca întreaga țară să înflorească. În topul țărilor unde se citește cel mai mult se găsesc: Elveția, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Germania, Danemarca, țări unde se trăiește mai bine. În țările codașe la citit, între care se află și România (ocupând chiar ultimul loc în Uniunea Europeană, privitor la piața de carte), se trăiește cum se trăiește.
Este ușor de înțeles! Dacă autoritățile, mass-media, ar face cunoscute neîncetat aceste date și le-ar explica, pe înțelesul tuturor, poate situația s-ar ameliora. Cărțile deschid mintea, garantează evoluția inteligenței și a înțelepciunii de la nivele satisfăcătoare la nivele superioare care permit luarea deciziilor esențiale în viață în cel mai avantajos mod, consolidează temelia formării ca om cu speranțe certe de reușită în orice domeniu de activitate.
Cu un bagaj de cunoștințe acumulate în mod superficial, din filme care nu spun nimic, din crâmpeie de informații adesea eronate culese de pe rețelele sociale și de la televizor, oamenii nu reușesc să-și formeze o bază solidă care să le permită să hotărască ce căi să aleagă și cum să acționeze efectiv, în cel mai optim mod, în viață, în carieră, în profesie, pentru a avea o viață bună. Autoritățile ar trebui să facă și mai mult, dacă înțeleg că cititul și cărțile sunt fundamentale pentru ca țara să progreseze. Ar trebui să susțină editurile, în mod real, să asigure publicarea mai multor cărți și să-i susțină pe scriitori, prin suvenții și orice alte metode posibile, să vă ajute pe dumneavoastră și pe toți cei care se ocupă de promovarea cărților prin orice mijloace, cum se poate mai bine. ”Astăzi citator, mâine lider”, spunea Margaret Fuller. ”Arată-mi o familie de cititori și îți voi arăta oamenii care mișcă lumea”, a spus Napoleon Bonaparte.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Cititorii îmi pot urmări activitatea pe site-ul meu oficial: https://arinaavramoficial.wordpress.com/
Cartea ”A fost oare sau n-a fost” poate fi comandată de la următoarele librării:
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Nu pot decât să felicit sincer Booknation.ro pentru că face cunoscute cărțile și îi susține pe scriitori, pentru că nimic nu este mai important pentru a asigura binele pentru fiecare dintre noi și pentru noi ca neam decât a-i face pe românii noștri să citească. Literatura și cultura, în general, sunt aspecte de bază ale vieții umane, care ne ajută să ne definim și să înțelegem lumea în care trăim. Susținerea scriitorilor și promovarea cărților reprezintă o investiție în creativitate, inovație și asigurarea că vom putea trăi într-o societate mai bogată. Este o modalitate sigură de a încuraja gândirea liberă, exprimarea individualității, cu finalitate sigură: îmbunătățirea calității vieții. Urmăresc activitatea Booknation.ro de mult timp și țin să subliniez că tot ceea ce face este perfect, cu cel mai înalt profesionalism și își merită pe deplin felicitările. Îndemn pe toți românii să vă urmărească pe toate căile, rețele sociale, site oficial, pentru că, astfel, își vor îmbogăți realmente sufletul și mintea. Cărțile ne ajută cu adevărat să devenim oameni puternici, cititul ne face învingători!
