Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Arina Delcea: Îmi place să fiu în fața camerei de filmat și în spatele stiloului. Dacă n-am ajuns încă la voi în bibliotecă, înseamnă că sunt pe drum. Dacă n-am intrat încă la voi în casă, înseamnă că ați pierdut telecomanda. Mare mirare să nu ne fi intersectat prin parc.
Arina Delcea mă numesc. Am 28 de ani. Sunt jurnalistă de televiziune, absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității din București, unde am obținut și diploma de master în Jurnalism Politic. Am fost reporter în domeniul politic la Digi24, apoi prezentatoare de știri. Acum vă aduc Realitatea Zilei, alături de Claudiu Popa, de luni până vineri de la ora 10.00 la ora 13.00, la Realitatea Plus.
Sunt instructor de rollerskating și de dans latino. Sunt soție și mămică. De doberman.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
A.D. „Valuri” este romanul meu de debut. Este o carte în fereastră despre viață, despre alegeri și efectele lor pe termen lung; o poveste cu și despre femei, cu și despre familie, prietenie, iubire. Structura narativă este un pretext pentru a aduce în prim-plan teme de actualitate legate de relațiile de tot felul, de educație și sistem de învățământ, violență, orientare sexuală, boală, adulter.
Vă invit într-o călătorie cu aer curat de munte și briză de mare. Vă invit să cunoașteți oameni, nu personaje, care fug de etichete; persoane complexe alături de care sper că veți trăi câteva ore printre rândurile romanului, cu care vă veți identifica pe alocuri, pe care le veți iubi și urî deopotrivă. Vă invit într-o lume care sper să vă mai fure din gânduri și după ce ultimul rând va fi fost parcurs, o lume la care să vreți să reflectați din perspective diferite de cele comune. Vă aștept să râdem și să plângem împreună. Bun venit pe „Valuri”!
B.N. Care a fost momentul în care ai știut că trebuie să scrii o carte?
A.D. Încă de când eram studentă mă visam o bătrânică în fața unui laptop (cred că în visurile mele era mașină de scris), într-o casă pe malul mării. Sentimentul mi-a fost confirmat după ce am terminat lucrările de licență și de dizertație. Dar munca în televiziune care a urmat părea incompatibilă cu liniștea pe care o cere scrisul.
Declicul s-a produs totuși odată cu o suferință de suflet. Auzisem că durerea poate da naștere unor miracole. Iar pentru mine miracolul a fost revelația că pot folosi ce simțeam atunci ca punct de început pentru cartea de la pensie. Am conturat romanul, dar miile de transmisiuni în direct mă țineau departe de el. Așa că mi-am luat un an sabatic și am scris.
B.N. Cine a avut rolul cel mai importat în cultivarea pasiunii tale pentru lectură și carte?
A.D. Bubu, care este de altfel una din persoanele căreia i-am dedicat cartea. Este mama, omul care mi-a pus cartea în brațe și care a câștigat lupta cu tatăl meu, convins că „fără matematică nu poți să trăiești”. În loc de echer și cifre, am ales poveștile promise de mama, care m-a convins că, dacă citești, trăiești mai multe vieți.
B.N. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?
A.D. Este foarte importantă. Sigur, depinde și de natura cărții. În cazul romanului meu am simțit nevoia să mă documentez în mod special cu privire la viața actorilor și la problemele lesbienelor. De asemenea am făcut o călătorie la Brașov, unde am simțit să stau câteva zile. Este unul din locurile în care se desfășoară acțiunea și trebuia să „simt, să miros orașul”. Oricum frecvent a fost necesar să verific exactitatea unor informații.
B.N. Crezi că titlul este important pentru impactul cărții?
A.D. Sunt convinsă că este. Eu am făcut o listă cu aproximativ zece posibile titluri. Când am scris „Valuri”, am știut că este alesul. Cred că este o muncă grea alegerea titlului, pentru că trebuie să servească mai multor interese. Titlul și coperta sunt ca fața unui om – cartea lui de vizită. Cititorii nu fac din citit unicul lor job, așa că, printre zecile de activități pe care le-au planificat, se ajută de titlu și de copertă în decizia de a cumpăra sau nu un autor. Sper ca pescărușii de pe valurile mele să danseze la fereastra cititorilor.
B.N. Cum descrii stilul tău de a scrie?
A.D. Direct, autentic, cinematic. Îmi place să cred că povestea „Valuri”-lor se vede și se simte, nu se citește.
B.N. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
A.D. Rollerskating, de când aveam șase ani. Patinatul pe role este pentru mine un stil de viață și asta încerc să le transmit și cursanților mei, fie că își propun doar să nu cadă sau vor să facem dans, coregrafii pe role. Skate through life este deviza mea.
Sunt și instructoare de dans latino: salsa și bachata, în cadrul Latin Dance România, cea mai mare și longevivă școală de profil din țară. Muzica latino este generatoare de fluturi în stomac pentru mine. Am intrat în comunitatea latino în urmă cu zece ani care nu au făcut decât să-mi confirme că viața mea are linie melodică de salsa și bachata.
Îmi place să citesc. Altfel n-aș putea scrie. Nu plec niciodată de acasă fără o carte sau două în rucsac. Dacă sunt blocată în lift? Trebuie să am ce să citesc să supraviețuiesc.
B.N. Ai obiceiul zilnic de a scrie?
A.D. Am scris „Valuri” pe parcursul unui an. Scriam aproape zilnic, da. Rutina este foarte importantă. Dacă nu păstrăm legătura cu protagoniștii, simțeam că mă îndepărtez de ei. M-am surprins gândindu-mă câteodată, seara, în afara orelor de scris, oare ce mai fac Lucia și Cristina? Așa că abia așteptam dimineața să mă întâlnesc cu ele. Marii scriitori spun că inspirația vine dacă știe că te găsește în fiecare zi la birou.
B.N. Ai vreo carte într-atât de bună încât să fi dorit să o fi scris chiar tu?
A.D. Mi se întâmplă să mă simt mică atunci când închid coperta unei cărți care m-a atins. Niciuna însă nu eram eu. Acum există una: „Valuri”.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
A.D. Editura Bestseller. Sunt norocoasă să colaborez cu o echipă tânără ca spirit. Am văzut că sunt atenți când acceptă un autor. Am remarcat că apoi chiar se ocupă de promovarea lui. Poate că cel mai mult a contat faptul că la prima întâlnire am simțit că mă revăd cu buni și vechi prieteni.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
A.D. Fiecare perioadă a vieții a venit cu revelațiile ei legate de cărți și scriitori. Cred că în fiecare an mă îndrăgostesc de câte un autor și nu mă liniștesc decât când îi citesc toate cărțile. Din ce am parcurs anul acesta, mai aproape de sufletul meu au fost J.R. Moehringer („Dulcele Bar” și „Open”), Naomi Alderman („Puterea”) și Tara Westover („Învățare”). M-a surprins plăcut și romanul de debut al lui Alex Michaelides. Acum savurez prima carte de Guzel Iahina („Zuleiha deschide ochii”).
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
A.D. Nu. Sunt prea multe cărți pe lume pe care nu le-am deschis niciodată ca să-mi permit să recitesc.
P.S: Ar fi una, doar că oricât m-aș strădui, n-o cunosc pe dinafară. Tocmai de-asta o tot redeschid: DOOM-ul.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce.
A.D. Profit de ocazie și mă adresez celor care ar vrea să scrie, dar încă nu o fac: „Despre scris”, Stephen King; „Meseria de romancier”, Haruki Murakami; „Cum scriem bine”, William Zinsser; „Ghidul scriitorului începător”, Liviana Tane. Eu le-am devorat. Răspund tuturor întrebărilor legitime ale unui scriitor la început de drum.
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
A.D. Dacă ne uităm la statistici, răspundem simplu: cititorii. Totuși cred că sunt în continuare destul de mulți români iubitori de carte. Mă bazez pe ei.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
A.D. Oriunde ar trăi, tind să cred că scriitorul se confruntă cu dileme, cu probleme similare. Scrisul este o îndeletnicire solitară, susținută, în orb, context în care poate deveni dificil să rămâi perseverent. Mari provocări: să înceapă, să continue, să termine, să fie publicat și să reînceapă.
B.N. Se poate trăi din scris în România?
A.D. Sigur că sunt scriitori care reușesc asta, ceea ce este minunat. Ca în orice domeniu trebuie să parcurgi un drum lung și anevoios. Așa că nu cred că scrie cineva o carte la noi în țară cu scopul de a se îmbogăți. Dar ar fi bine ca scrisul să fie recompensat pentru că doar așa poate continua. E foarte greu de dobândit un echilibru între jobul, care îți plătește facturile, și scrisul, care te ajută să-ți îndeplinești menirea de fapt. Scrisul este cel mai acaparator job.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
A.D. „Valuri” se poate comanda pe Bestseller.ro, Libris.ro, Cărturești.ro și alte site-uri de profil. Ajunge zilele acestea și pe Elefant.ro și în marile librării din România. În Republica Moldova este deja în peste 40 de librării. De văzut, pe Realitatea Plus. De stat de vorbă despre carte, știri, role sau dans, pe Facebook.
Social Media: Youtube, Facebook, Instagram
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
A.D. Recunoscătoare că existați. Bucuroasă să primiți cartea mea cu autograf dacă o comandați de pe site-ul editurii Bestseller, cu mențiunea BookNation.
