Interviu cu Aurelia Marin autoarea cărții ”Însoțitori de noapte”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Aurelia Marin: Este o onoare să poți ”spune câteva lucruri despre tine”, când solicitarea vine din partea unui grup ce are ca scop promovarea cărților și a autorului lor. Iată, mai întâi, prezentarea oficială.

M-am născut în Slănic, județul Prahova, unde am absolvit Liceul teoretic. Sunt absolventă a Facultății de Istorie, Universitatea București. Am locuit mult timp în Berlin, Bonn, Berna, Viena, Rabat și Tunis. Între 2000 și 2008 am publicat la editurile Universal Dalsi, Paralele 45 și Vremea, volumele de poezie ”Arsenalele singurătății”, ”Călătoria”, ”Cutia de scrisori”, ”Pasărea cu noaptea în cap” și ”Albul miresei care se vedea în oglindă”. În 2011 apare volumul de proză ”Bing bang și porția de stele”, iar în 2014 antologia poetică ”Gibraltar blues” la editura TracusArte. ”Insoțitori de noapte” (TracusArte) este o reeditare a volumului ”Bing bang și porția de stele” cu reveniri, adăugiri, nuanțări și renunțări. Inclusiv schimbarea titlului. Sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Acum, câteva cuvinte despre femeia – scriitor, Aurelia Marin.

Sunt un om obișnuit, matur și educat. Îmi place să cultiv trandafiri, iubesc animalele, nu dau bani la cerșetori, urăsc actele de violență sau cruzime, citesc cu nesaț cărțile scrise pe hârtie, fac ce-mi stă în putință să ajut persoanele care au nevoie de mine. Am opinii vehemente și fixe. Pe cei care nu mă plac, nu mă străduiesc să îi mulțumesc, ori să-i conving de loialitate și bună credință. Părăsesec fără să stau la discuții persoane care nu pot depăși  un anumit stadiu de înțelegere a lucrurilor mari și mici, a cursului evenimentelor. Îmi plac ironia și autoironia. Urăsc minciuna și prefăcătoria, prin urmare, nu îi cert pe copii pentru adevăr. Mă pot ghida singură pentru a lua cele mai bune decizii.

Libertatea este ceva la care nu pot renunța, pentru că, altfel, aș muri.

Ca scriitoare, mă simt în largul meu pentru că nu trăiesc în lumea celor care se ocupă cu scrisul. Eu sunt eu. Sunt diferită, sunt egoistă, sunt exotică și religioasă. Sunt sensibilă, romantică, egocentrică, lucidă. Observ, intuiesc, pândesc, judec, tac. Scrisul înseamnă pentru mine permanență și refugiu. Viața femeii scriitor presupune mai multe constrângeri decât a bărbaților. Personal, consider literatura feminină vocea misterului și a ambiguității. Joc în care poți pierde ori câștiga. Atâta vreme cât creativitatea rămâne un out- the box față de toate aspectele vieții, se poate spera.

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

Aurelia Marin: Am fost un copil senin, inocent, visător. Dar m-am născut pesimistă. Plângeam mult – ceea ce îi exaspera pe frații mai mari – eram mofturoasă la mâncare, nu respectam reguli, exista în mine o sălbăticie afirmată și cultivată printre copacii pădurii la poalele căreia venisem pe lume. Îndată ce literele mi-au divulgat secretele lor, am învățat rapid să scriu și să citesc. Citeam hulpav și pe nemestecate –  chiar și atunci când mâncam împreună cu părinții – ceea ce îmi atrăgea reproșuri severe din partea tatei. Până la urmă, mă lăsau în pace!

Prin clasa a șaptea, am compus o piesă de teatru cu intrigă, personaje și deznodământ fericit. S-a jucat cu mare succes la serbarea de sfârșit de an școlar, în aplauzele colegilor și profesorilor. Ai mei știau că desenez frumos, dar nu că aș scrie…În liceu țineam jurnale și scriam în așa zisele ”caiete de amintiri”, le-am pierdut pe toate odată cu mârâielile și bâlbâielile timpului.

După ce m-am căsătorit  și aveam deja copii, aflându-mă în străinătate am scris un roman, al cărui manuscris cineva a insistat și s-a oferit să-l depună la editura ”Cartea Românească”. Răspunsul a fost negativ, cu sugestia să mai încerc. Mi-am luat ”capodopera” – într-adevăr era prost construit – și după ce am străbătut Cișmigiul cu lacrimile pe obraz, în vara aceluiaș an, la Slănic, am ars totul filă cu filă, fără pic de regret.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

Am debutat târziu, cu poezie. Probabil, încercarea de roman se infiltrase în memorie drept eșec. Mulțumesc și pe această cale profesorului Mircea Martin, ”cel care nu s-a sfiit să-mi dea un brânci în prăpastia poeziei,” așa cum sună dedicația la poemul ”Canale secrete”, pe care i l-am închinat cu drag și recunoștință.

E.I. Care este cel mai important lucru la o carte în opinia ta?

Aurelia Marin: Cineva m-a întrebat într-un interviu, cum se împacă delicatețea mea uzuală cu duritatea unor scene din proză. Am spus: Iată o întrebare care îmi place!

Scriitorul vrea să își ”exploateze” cititorul. Să-i pună percepția și forța de înțelegere la încercare, să-l zguduie, să-l seducă, să-i reveleze lucruri. ”Nu se face literatură cu sentimente bune” spunea Gide. Ficțiunea mușcă din realitate și se hrănește cu ea depășind-o, căci are darul de a transforma nesemnificativul în fapt de cuvânt. Și cuvântul scris rămâne. La lansarea de la librăria ”Open Art”, redactorul șef al  editurii TrcuasArte, Vasile Mihalache atrăgea atenția publicului prezent:” Doamna Aurelia Marin este înconjurată de buchete de flori, dar imaginea nu corespunde scriiturii ei…” Cam așa ceva!

În poezie, de care m-am despărțit definitiv la apariția antologiei ”Gibraltar blues”, lucrurile se așază cumva altfel. Volumele de versuri au fost create exclusiv în anii petrecuți în străinătate. În prefața cărții, criticul literar Daniel Cristea-Enache spune: ”Poetul bun e în egală măsură un constructor și un fantast, un vizionar și un inginer, jucând în interiorul unui spațiu restrâns și creănd, acolo, complicate efecte de intensiune lirică și refracție simbolică.Este exact ce se întâmplă în antologia de față:(..) Poezia, prin posibilitățile sale, captează și exprimă ceea ce nu poate fi de obicei exprimat. Și anume, aici, un destin compus din secvențe de călătoare, o suită de momente neasămănătoare unul cu altul, o galerie  răvășitoare ( la propriu șila figurat) de stări.”

Prin urmare, un roman bun îți pare rău că se termină. O carte de poezie o ții aproape și citești din ea, adesea, pagini.

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

Aurelia Marin: Da. Luptându-mă cu timpul biologic și universal. Cu obligațiile familiale, cu treburile zilnice, cu orele ce mi se par din ce în ce mai restrânse, mai refractare. Categorice, chiar. Mă strecor, cum pot, printre zile bune și zile proaste, idiosincrasii, hohote de râs pe care mi le smulg fără voia lor nepoții, solicitări, obligații. Mai pe scurt, printre contradicții ce lezează creativitatea, dar favorizează viața. Scriu greu, dar am și momente când harul se descătușează. Atunci profit. Deși insomniacă, nu scriu noaptea pentru că, a doua zi, trebuie să fiu o persoană aptă oricărei solicitudini. Ceasurile benefice scrisului sunt între 16 și 20, când trebuie să fiu singură. Seara caut un film bun sau ies la plimbare. Sunt o ființă umană care își face timp să scrie. Atâta tot.

E.I. Ce reprezintă ”Însoțitori de noapte” pentru tine, ca scriitoare?

Aurelia Marin: Este cartea care a marcat definitiv despărțirea de poezie. După cinci volume de versuri încununate cu o antologie, ”Însoțitori de noapte” s-a născut dintr-o imensă poftă de a transgresa propriile-mi limite. Am vrut să văd dacă sunt în stare să mai scriu proză. Cartea s-a alcătuit aproape singură, din dragul și dorința de a ține cititorul cu sufletul la gură. A fost o imensă descărcare emotivă. Și nu o regret.

Volumul cuprinde cinci povestiri în care nu există întâmplări, nu există coincidențe, ci doar scurtcircuitări la joncțiunea vizibilului cu invizibilul, a posibilului cu neverosimilul, a visului cu trezia. Alunecările par line și firești, chiar atunci când textul scutură din temelii   construcția universului nostru tridimensional. Este și nu este o proză realist-fantastică, deși incursiunile duc spre teritorii ce par dincolo de lume și de ispitele ei. Miza a fost, ca ființe și fenomene să se combine în chipurile cele mai neașteptate, ori să-și reveleze fațete aparent incompatibile cu datul inițial. Astfel, exigentul, rigidul și hipercorectul profesor de matematică Valer Glas se metamorfozează sub ochii cititorului într-un monstru criminal, care și-a păstrat din vechea identitate doar perfecționismul și meticulozitatea, pentru a sfârși în totala penitență a unei mănăstiri. Nici rafinata și sensibila Pia Carp nu se dezvăluie integral, faldurile amneziei și depresiei acoperind o perversitate de o dezarmantă subtilitate. La fel și febrila, misterioasa , strania, neașezata și extrem de senzitiva Lilith, personajul cel mai îndrăgit de cititorii mei, bărbați și femei, deopotrivă…Mai mult nu vreau să spun.

E.I. Ce mesaj dorești să transmiți prin această carte?

Aurelia Marin: Nu am gândit cartea, neapărat, ca un purtător de mesaj. Mai curând, ca pe un magnet de cititori! ”Însoțitori de noapte” îmbină tainele ființei cu o realitate care ne transformă și ne subjugă amintirile printr-un prezent-trecut iluzoriu. Sau, pentru cine e  familiarizat cu teoria universurilor paralele, istorisirile mele pot fi o ilustrare iscusită a ideii că, practic, fiecare gest, fiecare  gând, fiecare decizie pe care o luăm, face ca în acea clipă să se deschidă două realități alternative, cu același grad de coerență și substanțialitate. Acea stare cuantică de și…și.

E.I. Care a fost cel mai dificil obstacol în procesul de publicare a cărții?

Aurelia Marin: Colaborez excelent cu editura TracusArte. Nu au existat obstacole, dimpotrivă, cartea s-a bucurat de o dublă lansare. Prima la Târgul internațional de carte GAUDEAMUS – 2016, a doua la librăria OpenArt din București, în primăvara lui 2017.

E.I. Ce ne poți spune despre romanul la care lucrezi și când va fi acesta gata?

Aurelia Marin: Forfotitor, aluziv, pasional. Cel puțin așa mi-l doresc. Nu știu cum va fi primit de publicul cititor. Dacă sunt sănătoasă și iluminată, va apărea anul viitor.

E.I.  Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde îți pot cumpăra cartea?

Aurelia Marin: Trăiesc retrasă, dar dacă cititorii vor să afle mai multe despre mine, sunt destul de inteligenți ca să știe unde să caute!

Antologia poetică ”Gibraltar blues” și romanul ”Însoțitori de noapte” se pot comanda la editura TracusArte, București.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro ?

Aurelia Marin: Dragii mei, nu renunțați la plăcerea de a cumpăra o carte, de a o răsfoi, de a-i simți muzicalitatea foșnetului și mirosul de hârtie proaspăt tipărită. O carte vă va conduce într-o altă lume în care, fie de vă veți regăsi ori nu, de acolo veți ieși mai gânditori, mai împliniți, mai buni. Ca și iubirea, lectura este plină de sens și trăiri. Nu ratați o carte de poezie sau un roman. Îmbogățiți-vă!
Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)