E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine ?
   C.V. Am absolvit facultatea de filosofie din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași iar acest fapt m-a ajutat să devin profesor de științe socio-umane la liceul din Sascut județul Bacău.  Atracția către Sophia (înțelepciune)s-a potrivit cu firea mea meditativă.
 M-au atras ca un magnet viața și faptele oamenilor iluștri ai lumii : muzicieni, poeți, fondatori de imperii, scriitori, compozitori, dictatori, sfinți etc. Am citit și citesc mult și setea mea de cunoaștere nu s-a potolit. Când mă încarc de prea multă informație găsesc relaxarea în prezența oamenilor , plantelor și animalelor. Turnul de Fildeș l-am lăsat deoparte iar entitățile  enumerate mai sus le iubesc ca pe elemente nobile ale vieții. Și un copac te poate relaxa dacă știi cum să-l simți.
 Sunt căsătorit, am copii și consider familia încă celula de bază în formarea individului uman. Muzica mă inspiră și mă înalță dar nu orice fel de muzică. Mă feresc de muzica care distruge sufletul și templul omului omului.
E.I. Cum apărut pasiunea pentru scris în viața ta ?
  C.V. Dorința de a scrie a apărut în adolescență. M-au influențat romanele lui Jules Verne și viața lui M. Eminescu. În unul din romanele sale Jules Verne prezintă un tânăr de 15 ani care ținea un jurnal iar M. Eminescu a  scris poezii  încă de la gimnaziu. Așa s-a născut în mine dorința de a scrie și eu un roman la 17 ani pe care nu l-am terminat. Mi-au accentuat dorința de a scrie biografiile marilor personalități istorice și artistice. De aceea în anii de liceu am încercat alte frânturi de roman și poezii care-au rămas printre hârtii.
 În anii de facultate m-au acaparat temele existențiale ale vieții și misterele lumii, despre care am scris, Asta și pentru că am avut access la fondul de carte interzis, secret, al Bibliotecii M. Eminescu din Iași, acces extrem de greu de obținut în timpul regimului comunist.
 E.I.  Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte  ?
  C.V. Ați pus degetul pe rană. Căutarea surselor de informație este o activitate fundamentală. Cum să scrii ceva despre o temă despre care nu știi nimic și nici surse de informație nu sunt?
 Să luăm  spre exemplu cartea mea  ,,A doua răstignire ”. Mi-am propus să elucidez  anii necunoscuți alui Iisus. În evanghelii nu  aflăm nimic despre Iisus între 12 și 30 de ani. De ce ?  Pentru că cele 4 evanghelii zise canonice au fost cernute ca prin sită din peste 20. Și niște capete preoțești  înfierbântate le-au înlăturat pe celelalte considerându-le false. O eroare extrem de gravă pentru că ele conțin informații despre perioada necunoscută alui Iisus. Le întrec în înțelepciune și adâncimea cugetării pe cele canonice . De pildă în evangheliile gnostice găsim cugetări ale lui Iisus de genul .
 ,,Cine se hrănește cu adevărul suferă și arde dar nu va muri niciodată căci adevărul este și izvor de viață” sau ,,Vai de omul pe care-l mănâncă leul căci omul va deveni leu: ferice de omul care mănâncă leul căci leul va deveni om ” sau ,,Dacă scoateți la  vedere  ceea ce este în voi atunci asta vă va salva dar dacă nu scoateți la vedere ceea ce ascundeți atunci asta vă va distruge ”
 A trebuit să caut cu acul în evangheliile apocrife (considerate false) să discern adevărul de fals ca să mă elucidez asupra anilor necunoscuți a lui Iisus. N-am aruncat apa cu copilul așa cum au făcut părinții ortodoxiei când au triat evangheliile. Sursele de informații a trebuit să fie curățate de tonele de moloz informațional neveridic.La fel am procedat și cu informațiile primite prin channeling de diferiți autori. Nopți întregi am ales informațiile veridice din cantitatea imensă de scrieri apocrife.
 Despre perioada  petrecută de Iisus la esenieni evangheliile canonice nu ne spun nimic dar ultimile documente și piese arheologice descoperite la Qumram și Nag Hammadi vorbesc despre anii necunoscuți alui Iisus.
E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o ?
  C.V. Prima carte citită a fost ,,Căpitan la 15 ani ” de Jules Verne în clasa a V a. Mă miram cum un puști apropiat de vârsta mea  a putut să conducă un vapor. Numai fantezia lui Jules Verne putea concepe așa ceva. Atunci mă visam în locul lui DIc Sand, tânărul de 15 an și mă întrebam cum aș conduce eu o corabie Nu puteam să cred cum mateloți  căliți prin toate primejdiile de pe mare ascultă ordine de la un puști de 15 ani. Însă scriitorul francez nu uită să precizeze că tânărul de 15 ani era un atlet ,voinic și nu arăta ca un puștan de 13-14 ani de prin ciclul gimnazial, din Romania.
Cartea ca și altele scrise de Jules Verne mi-au dezvoltat aripile imaginației și mă visam mereu în locul lui DIc Sad înfruntând furtunile și pirații. Comportamentul romantic al eroului răspundea aspirațiilor mele de afirmare și viselor de adolescent.
E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența dintre stilul tău și a altor scriitori?
  C.V. O carte trebuie să fie ca un terapeut dar nu din acelea care adoarme cititorul precum stilul lui Marcel Proust. O carte trebuie să-l scoată pe cititor din letargie, din somnolență. Încă de la primele rânduri  cititorul trebuie să facă ochii mari, să fie curios chiar de la titlu.. Să nu mai lase cartea din mână  până nu află ce-i în ea.
 Consider stilul meu lapidar, ca un torent care se revarsă vijelios prin informații și mijloace artistice. Cartea trebuie să fie ca un magnet pentru cititor ca odată începută să nu mai fie lăsată până la final.Asta pentru că astăzi oamenii nu mai au timp de citit în bombardamentul vizual TV: și deci  când văd o carte ei să numai rămână la stadiul de răsfoire. Magnetul din ea format din mistere dezvăluite ,din informații uimitoare, din verbul îndrăzneț, tumultuos și original trebuie să-l captiveze pe cititor. El trebuie să fie părtaș la trăirile pe care le declanșează cartea, la sentimente și opinii în slujba adevărului.Fiecare pagină trebuie trăită de cititor  alături de autor. să-l simtă pe autor ca pe interlocutorul lui de conversație, iar autorul să-l simtă pe cititor ca pe judecătorul său invizibil.
E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris ?
  C.V. Grădina de legume mi-a fost prieten încă din copilărie. La 8-10 ani udam toată vara legumele plantate de părinți. Și mă bucuram cu ai mei ca recoltele bogate erau obținute prin munca mea. Mai târziu cultura de legume devenit o pasiune. Prietenii și apropiații m-au tot întrebat ce fac eu plantelor de cresc așa bogate? Răspunsul le tratez cu dragoste, în loc de chimicale. indiferență și nepăsare. Plantele răspund pozitiv la iubirea pe care le-o arăți. Și este cunoscut faptul că se ofilesc atunci când le tratezi cu ură.
 O altă pasiune a mea o reprezintă drumețiile. mersul pe jos. pe coclauri, prin natură, câte 10 km zilnic. În fiecare drumeție descopăr ceva, o coincidență, o floare, un om , un destin.Fiecare drumeție îmi dezvăluie o noutate , că merg pe o direcție ca să mi se dezvăluie un mister. Astfel de fiecare dată mi se confirmă convingerea exprimată de Hermes Trismegistul că eu fac parte din  Marele Tot în care totul se leagă
 E.I.  Ai un obicei zilnic de a scrie ?
  C.V. Nu, când abordez un subiect.al unui capitol mă gândesc asupra lui în orice împrejurare, în autobuz, la cumpărături, la plivit , în sala de așteptare,în deplasare, în drumeții oriunde. Caut în minte forma cea mai optimă de exprimare  și-mi notez imediat ideile venite din eter. De aceea port la mine permanent un carnețel în care înserez ideile venite nu știu de unde. Uneori o idee o scriu în diferite forme și  aleg apoi pe cea mai convenabilă. În demersul creativ mă lovesc de multe ori de lipsa de informații si-atunci caut sursele. Conspectez cărți, rețin citate, întocmesc fișe tematice, folosesc internetul. Apoi prelucrez informația, o integrez în stilul meu personal, îi dau strălucire. De multe ori rumeg informația din conspecte despart firul în patru . Noaptea, în întuneric dar și ziua meditez asupra subiectului îl las să dospească, să se coacă în subconștientul meu și-apoi , când  vine vremea inspirația năvălește în conștient și trec la scris.
E.I. Cum vezi scrisul ca pe o pasiune sa ca pe un loc de muncă ?
  C.V. Pentru mine scrisul este o pasiune. Din scris n-am obținut niciodată venituri importante. Mi-am zis că e păcat să se piardă ce-am scris, de aceea am apelat și la serviciile lui BookNation.ro.
 Scrisul pentru mine este o conversație cu lumea, cu realitatea, mai ales cu partea, ascunsă, profundă a lor. Scrisul este o reflexie a realității în mine. Prin el îmi exprim trăirile, dovedesc că am ceva de spus lumii chiar despre ea ,căci descopăr că lumea nu este tocmai perfectă. Scrisul este oglinda care reflectă și frumusețea dar și imperfecțiunea lumii în care trăim. Scrisul poate fi considerat și terapie pentru mine sau cititor dar și un semnal de alarmă pentru primejdiile care o amenință.
 Prin scris devenim mai nobili și eu și cititorul căci modelăm umanul din noi, punem în evidență  parte devină din templul nostru sufletul. Nu scriu pentru a trăi , ci trăiesc pentru a scrie.
E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile ?
  C.V. Nu umblu neapărat după celebritate și nu vrea să mă expun într-o lume în care indivizii se elimină unii pe alții prin concurență, o lume în care au căzut valorile perene.În jungla socială de azi este un risc să te afirmi căci se vor găsi destui care vor tăbărî la comandă ca să te coboare sau să te  folosească ca pe o sursă de profit.  Dacă vrei să ieși în evidență vor apare imediat și cei care vor să-ți afle slăbiciunile sau să le inventeze Iată de ce nu vreau neapărat să fiu în reflectorul opiniei publice care este , de ce să n-o spun, modelată după nonvalori și care sunt la modă. Dar mai știu că suntem datori să dezvăluim putregaiul acestei lumi și să o facem mai bună.Suntem nevoiți să interacționăm unii cu alții să-i promovăm pe cei morali și-atunci feetbakul, internetul și telefonul ne stau la dispoziție.
 Cărțile mele se pot găsi la  Editura Solteris din Piatra Neamț, la sediul lui BookNation unde voi expedia un colet și la locuința mea din Sascut Bacău.
E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii lui BookNotion .ro
  C.V. Cititorii sunt prietenii mei și totodată și judecătorii mei nevăzuți. Avem același scop, să ne înnobilăm sufletele și templul trupului nostru prin lumina care vine de la Hristos și să construim o lume mai bună pentru a doua lui venire.Cine refuză o astfel de menire în viața sa  l-aș face atent la avertismentul lui Iisus ,,Luați seama la robia din voi, la robia sufletului față de poftele trupului, care este mai grea decât robia voastră la stăpân,căci de stăpân poți scăpa prin îndurare, dar de patimi numai dacă-ți frângi trupul”
Cu multă stimă Viorel Călugăru !     ,.