E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

C.N. Despre mine pot spune că sunt un om obișnuit, cu multe defecte chiar. Calitatea cea mai mare cu care mă pot mândri este imaginația care mă ajută să scriu romane. Într-un anume fel, însă, această calitate poate fi un defect în unele situații, atunci când este nevoie să socializezi în anumite anturaje sau să fii prea „cu picioarele pe pământ”. Imaginația parcă mă „trage” sau mă „aspiră” într-o altă lume, acolo unde totul se petrece într-un ritm mult mai palpitant decât ceea ce vedem zilnic în lumea reală. Este greu să fii prezent în două „lumi” în același timp. Lumea imaginară tinde să acapareze aproape toată energia și atenția mea, astfel că sunt nevoit de multe ori să fac unele eforturi pentru a mă integra cât mai bine în viața socială reală. Însă cred că cititorii mei ar trebui să fie mulțumiți că eu am acest „defect”. Datorită lui am reușit să creez mai multe romane cu mare impact în rândul celor mai mulți iubitori de povești. 

 E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?

C.N. La vârsta de 39 de ani am decis să valorific sub forma scrierii de romane o pasiune care mă chinuia, de fapt, de când mă știu. Filmele și romanele captivante mi-au plăcut dintotdeauna la nebunie. Ele sunt distracția mea preferată. Când eram copil, mă jucam de-a… filmele, adică scriam mici scenarii, pe care apoi le transformam în ceva ce semăna cu benzile desenate. Apoi, la vârsta maturității, am considerat că este timpul să mă joc altfel, la un alt nivel… Și așa am început să scriu romane, care sunt tot un fel de filme, realizate cu alte mijloace artistice, e adevărat. 

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

C.N. Cercetarea este foarte importantă atunci când abordez subiecte despre ceea ce se întâmplă în zilele noastre și în lumea noastră, reală. Și este partea cea mai dificilă din munca de scriere a romanului, cred eu. Simt că partea de cercetare îmi cam îngrădește creativitatea, astfel că am de gând ca, pe viitor, să mă axez pe crearea de povești care se petrec în locuri imaginare sau cândva, într-un viitor mai îndepărtat. S-au scris povești minunate și de mare succes în genul fantasy, cum ar fi, de exemplu, „Hobbit” sau „Urzeala tronurilor”, unde nu cercetarea este importantă, ci imaginația. Cititorii vor povești capabile să-i emoționeze, nu neapărat romane încărcate cu tot felul de detalii care să demonstreze capacitatea scriitorului de a se documenta temeinic.

E.I. Crezi că titlul este important pentru impactul cărții?

C.N. Nu cred că titlul este important pentru impactul cărții, ci povestea în sine. Să ne gândim, de exemplu, la romanul „Șoapte”, de Dean Koontz. Titlul acestui roman este format dintr-un singur cuvânt banal. Și totuși, romanul „Șoapte” a devenit un best-seller internațional, un mare succes. La fel am putea spune și despre romanul „Firma”, de John Grisham. Dacă e să ne luăm după titlu, substantivul „firma” nu ne spune prea multe. Și totuși, romanul „Firma” s-a bucurat de un succes colosal, devenind astfel și film, cu o poveste foarte captivantă. Menționez și succesul uriaș al romanului „Carrie”, de Stephen King. În lume există multe fete și femei cu numele Carrie. Un simplu nume nu are cum să atragă prea mult atenția. Romanul „Carrie” a devenit un succes mondial prin ineditul poveștii, nu prin titlu. Nu mai spun că există romane și filme cu titluri similare (din pură coincidență), diferențiate totuși prin forța poveștilor aflate în spatele acelor titluri. Din două filme sau două romane cu același titlu, unul poate conține o poveste mult mai bună decât celălalt. Prin urmare, nu titlul este hotărâtor, ci modul în care povestea funcționează. 

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

C.N. Eu prefer să scriu romane într-un stil cinematografic, cu secvențe care să acapareze cât mai repede atenția și să stârnească ușor interesul cititorilor de a ajunge cât mai repede la secvența finală. Nu-mi place să plasez în romane descrieri foarte minuțioase ale locurilor sau ale personajelor. Părerea mea este că cititorii vor totuși să se delecteze cu firul poveștii, să vadă „ce se întâmplă” în poveste, nu „ce există” în ea. Dacă e să folosesc descrieri detaliate, prefer ca acestea să se concentreze pe trăirile personajelor, pe ceea ce ele simt sau gândesc. Cred că sentimentele și gândurile personajelor dau savoare deosebită poveștii, astfel că le acord atenția cuvenită atunci când creez romane. 

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

C.N. Mă mai pasionează muzica. Am învățat chiar să cânt la instrumente cu clape, doar că nu am ajuns la nivelul de interpretare care să mă mulțumească. Interpretarea muzicală la nivel de virtuozitate cere și foarte multă exactitate, iar eu nu mă împac prea bine cu exactitatea. Firea mea este creativă și mă simt bine acolo unde pot să construiesc eu o lume, după regulile mele, așa cum doresc, potrivit imaginației mele, fără să mă constrângă niciun fel de exactitate. Muzica se aseamănă, într-o anumită privință, cu matematica, adică cere precizie și rigurozitate atunci când o interpretezi. Creativitatea în muzică este bună atunci când poți să creezi partituri. Însă eu nu am deloc talentul de a compune muzică, așa că, în ceea ce privește creativitatea, cel mai bine mă regăsesc în scrierea de romane. O altă pasiune de-a mea este arta iluzionismului, în care știu că există unele aspecte comune cu crearea de povești. Romanele și filmele sunt tot un fel de magie. 

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

C.N. Cred că am mai mult decât un obicei zilnic de a scrie. Am disciplina de fier de a scrie zilnic, iar disciplina este esențială atunci când vrei să duci la capăt scrierea unui roman. Poți avea imaginație din belșug, dar, dacă nu poți menține disciplina zilnică a scrisului, nu te ajută cu nimic doar imaginația. Mulți oameni au imaginație și declară că ar fi gata să scrie un roman, numai că ei sunt învinși la capitolul „disciplină”. Nu e deloc ușor să menții un ritm zilnic de scris, timp de un an de zile sau mai mult, pentru a finaliza de scris un roman. 

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

C.N. Pe site-ul www.librariacoresi.ro se află noutăți despre romanele mele publicate și pe care cititorii le pot urmări cel mai ușor. 

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

C.N. Cititorilor BookNation.ro le spun că, atunci când mă așez la masa de lucru, mă gândesc doar la magia poveștii prezente în momentele în care ei vor avea în față toate paginile romanului meu. Scopul eforturilor mele de creație este plăcerea cititorilor de a savura o poveste care să-i „smulgă” timp de câteva or din lumea reală și să le ofere cât mai multe clipe miraculoase.