E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

C.V.P. Nu cred că va avea importanță ce voi scrie despre mine, ci ceea ce voi lăsa în urma mea, nu de alta dar măcar atunci când mă voi odihni sub propria-mi cruce să aud măcar o dată spunându-se: „Păcat de el…”. O să mai am satisfacția că o să fiu un prosper milionar post mortem!

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

C.V.P. Cu o întrebare ce mi-am pus-o fiind într-o răscruce de drumuri, cocoțat pe o cumpănă în care viața mi-a arătat-o, pe atunci pe când Puterile Jurisdicției Cerești mi-au cerut să mă hotărăsc: „Mai rămâi, ori dispari?”. Și am rămas, dând explicația prin scris, de ce?

E.I. Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

C.V.P. Cercetare? Nici pe departe… Pe vremea când m-am născut eu, nu a căzut nici o stea dar în schimb bunicul meu, pe care-l voi aminti cu mare drag în orice prilej apărut de-a lungul existenței mele, m-a cadorisit cu două duzini de iele, care mai de care… În mare parte au mai dispărut dintre ele, altele s-au metamorfozat în timp, transformându-se în muze blonde, brunete, chiar și șatene, apoi câteva dintre ele s-au pus chiar pe șotii cu mine necăjindu-mă noapte de noapte. Tocmai din această cauză, cu prilejul creionării primei mele cărți „IUBIRE ASCUNSĂ”, soața mea nu a mai dorit să împartă dormitorul cu mine, lăsându-mă să-mi aleg iatacul singur, acolo unde mi-am instalat un birou, asemănător cu cel de campanie folosit de Napoleon în ajunul bătăliei de la Waterloo și un pat baroc de secol 18, în care eu și muzele fidele dragi mie, ațipim împreună, făcând naveta de la masa de scris la pat, până zorii ne gâdilă fereastra..

E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

C.V.P. Castelul din Carpați de Jules Verne, urmând imediat aproape toate cărțile lui, continuând cu Legendele Olimpului, apoi Charles Dickens cu David Cooperfield si Oliver Twist, Honore de Balzac și multe altele, încât îmi făcusem un jurnal cu cărțile citite și necitite din biblioteca adunată carte cu carte de tatăl meu. Biblioteca rămâne o poveste vie pe care o să o spun, poate, cu alt prilej… 

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

C.V.P. Stilul meu de scris? Păi eu nu mă compar cu nimeni, nici măcar cu mine! Nu am furat, luat, ori copiat nici un scriitor ori poet. Nu l-am așteptat la cotitură pe Eminescu să i-o fur pe Veronica Micle, dar în schimb am recitat „Noapte bună”, de-a lui Duiliu Zamfirescu, pe de rost, unei iubiri trecute.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

C.V.P. Întrebarea, dacă-mi era pusă acum treizeci de ani, răspundeam cu multă vervă… Pe primul loc a fost vânătoarea. Acolo stăteam față în față cu vânatul, întrebându-ne: Te pușc, ori mă sfâșii? Excepții făceau ciutele, căprioarele, adică cornutele mici. 

 Apoi pe loc secund a fost și rămâne barba în care și-acum îmi revărs nervii pieptănând-o, fiind furios pe ea, căci fără voia mea și-a schimbat singură culoarea, din negru lucios și sofisticat din coada  corbului, în albul omătului înghețat.

E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?

C.V.P. Da, scriu zilnic! De când m-am îmbolnăvit, să nu ridic boala la virtute, cu medicamente mă simt bine, fără tablete doctorii vor spune cândva că voi muri…Așa că mințindu-i atât pe doctori cât și pe mine, mi-am întors timpul cu susul în jos, lucrând în liniște noapte de noapte ajutat de tehnica secolului 21, adică de laptop și de muzele ce-mi fâlfâie lobul urechilor, observând și ele când nu-mi iau hapurile. De Moș Ene ce să mai spun? Cu ceva timp în urmă m-am hârâit cu el și de atunci nu-mi prea mai intră-n casă…

E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

C.V.P. Mi-e drag scrisul meu! L-am îndrăgit și toată viața mea am lucrat doar cu pasiune. Nu am avut șef, cu toate că erau… 

 Alcoolul chefurilor a fost, dar nu să-mi sucească mințile, cum numai verii lui Bahus știau și știu să o facă. Pe Ernest Hemingway nu am încercat să-l blamez pentru prietenia lui cu Romul Jamaica, pe când „hoinărea” prin Cuba. 

 Cât despre țigară, da am fumat, dar tot din pasiune, până când am spus cu toată forța STOP!

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

C.V.P. Aici, dacă tot a venit vorba despre cărțile mele, încerc să mă vait un pic, dar nu ca un cotoi bătrân, jigărit, cu unghiile tocite și cu caninii rupți, ci ca unul de teapa lui Tom, cu puțină demnitate rămasă pe pânza ecranelor, să-mi mai pot șterge din când în când eventualele lacrimi.

 Noroc de la Cel de Sus că am găsit și întâlnit o doamnă redactor (Silvia Filip) ce scrie în mediul online și care iubește cuvintele nespus, promițându-mi că mă va ajuta! Este destul de dificil, având în vedere că tot ce am scris am scos pe „mica piață”, în regie proprie. Cititorii mă pot urmări pe Facebook sau pe Instagram și tot aici îmi pot scrie pentru achiziționarea cărții sau pe e-mail la pvcorin@yahoo.de sau silviafilip2008@gmail.com. Și, să nu uit, ne-am bucura tare mult să primim păreri despre cărțile născute din freamăt interior, dar și sugestii, critici și poate chiar să inițiem anumite proiecte culturale.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

C.V.P. Nu scriu din obligație sau pentru că aș fi semnat vreun contract. Tot ceea ce am realizat până acum, așa cum am mai spus, am făcut cu drag și pasiune. Îi încurajez și pe cititorii BookNation.ro, indiferent ce îndeletniciri au, să fie conștienți că fără pasiune și fără a avea drag pentru ceva anume, nu au cum să progreseze și, în același timp, nu vor găsi nici sensul lucrurilor făcute doar din inerție. Să fie curajoși și să nu fie descurajați de primul obstacol, asta-i cel mai important!