Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

C.N. Sunt jurnalist, scriitor și blogger, caracteristici pe care nu știu în ce ordine să le așez. Îmi plac teatrul, fotografia, trandafirii de Damasc ( din care se fac o dulceață delicioasă și un lichior extrem de parfumat), literatura, vinul roșu (Feteasca Neagră), ziarele, documentele, obiectele și poveștile vechi, oamenii sinceri și locurile unde marea și muntele își dau mâna (Muntenegru este în top din acest punct de vedere). Cred că scrisul este un mod prin care descoperi lumea și cititul un mod de a o înțelege. Cred că viața ar putea fi mult mai simplă, dacă nu ne-am complica-o noi. Și cred că bucuriile simple – o carte bună, timpul petrecut cu cei dragi, un apus de soare, o melodie frumoasă – sunt lucrurile care contează cel mai mult.

E.I. Ne poți menționa o carte care te-a influenţat ca scriitor?

C.N. Ca atmosferă ”Maestrul și Margareta” a lui Bulgakov, ca menire a scriitorului – ”Povestașul” lui Llosa și ca tehincă a scriiturii ”Trilogia New Yorkului” a lui Paul Auster.

E.I. Ce te-a inspirat să scrii “Graffiti”?

C.N. Graffiti a pornit mai întâi ca un proiect de fotografie. Undeva în zona centrală a orașului, mult timp, pe peretele unui vechi magazin comunist, ”Confortul”, a tronat un graffiti ”Ce se întâmplă cu noi?”. Îmi propuneam mereu să îl fotografiez, și mereu uitam. Într-o bună zi, când mi-am spus – gata, fac asta, inscripția se ștersese. De atunci, am început să devin mai atent la inscripțiile de pe zidurile orașului, pe care le fotografiam și pe postam pe facebook sub haștagul #zidurilepovestesc. 

La un moment dat mi-am pus întrebarea ce imbold mână pe cineva care ia un spray și scrie pe un perete ”Tot ce este interzis este palpitant”. Și am început să scriu o poveste, care pornea de la aceste mesaje. Cred că prima a fost ”The girl with the broken smile”.  Apoi poveștile s-au înmulțit și a ieșit un volum. Inițial se numea ”Povestiri de pe ziduri”, dar apoi în urma discuției cu editura, am ales ”Graffiti”. Volumul este modul meu de a spune poveștile orașului și, dacă ele sunt rodul imaginației mele, nu ne garantează nimeni că lucrurile nu s-au întâmplat chiar așa.

E.I. Care este cea mai valoroasă lecţie pe care ai învăţat-o ca scriitor?

C.N. Că nu există rețetă pentru scris, așa cum nu există rețetă pentru trăit. Atât literatura, cât și viața, sunt aventuri individuale. Iar ca scriitor ai șansa să descoperi lumi noi, și sensuri noi ale lumii actuale.

E.I. Ce mesaj dorești să transmiți prin “Graffiti”?

C.N. Când am început să scriu povestirile pe care le-am reunit în volum nu m-am gândit că ar putea exista un mesaj anume. De altfel nu cred în literatura ”tezistă” care vrea cu totdinadinsul să ”transmită” ceva, să impună o viziune a scriitorului. Cred că datoria unui scriitor este să spună povești în care cât mai mulți cititori să se regăsească. Dar interpretarea poveștii nu este în sarcina scriitorului. Altfel cititorul nu ar mai avea nimic de făcut și ar primi totul de-a gata. Este cam ceea ce s-a încercat să se facă în epoca realismului socialist cu efecte dezastruoase pentru literatură. Cred mai curând în opera deschisă, așa cum a definit-o Umberto Eco, în dreptul fiecărui cititor de a își contura propriul înțeles a ceea ce a citit, în funcție de experiențele lui anterioare, de lecturile lui, de sensibilitatea lui. Desigur, atunci când am scris fiecare poveste am avut o idee principală de la care am plecat. Fie că este vorba despre orașul văzut ca un palimpsest în care se scriu, se șterg și se rescriu graffiti, fie că este vorba despre destine care se repetă la intervale de câteva generații, fie că este vorba despre jocul dintre realitate și imaginație. Dar nu sunt sigur că această idee se regăsește și la cititorul care este liber să își caute propriile sensuri. Și, sincer să fiu, asta aștept de la cititori – să descopere sensuri în carte la care eu, poate, nu m-am gândit.

E.I. Mai urmează o nouă carte?

C.N. Da, în momentul de față lucrez la un roman, care este gata în proporție de 80%. Nu dau mai multe detalii despre el, pentru că am observat că există o cutumă în lumea literară, să nu vorbești despre un proiect literar, până ce el nu este gata. De fapt, nu știu dacă este cutumă, sau superstiție. Probabil ceva din amândouă. De regulă nu sunt superstițios, pentru că am observat că îmi aduce ghinion, dar cum niciodată nu se știe, prefer să mă conformez și eu regulii care spune să nu spui nimic despre cartea la care lucrezi.

E.I. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?

C.N. Fotografia. Cred că există o legătură intimă între fotografie și literatură, mai ales în zilele noastre în care totul este legat de imagine. De altfel, așa cum spuneam, volumul ”Graffiti” a pornit de la un proiect foto, iar povestirile sunt însoțite de fotografiile graffitiurilor de la care am pornit.

E.I. Care este cartea din biblioteca personală pe care o îndrăgești cel mai mult? De ce?

C.N. Periodic îmi schimb cartea pe care o consider cea mai apropiată de mine. În anii 90, când descopeream o întreagă literatură care fusese interzisă până atunci, cartea care m-a tulburat cel mai mult a fost ”1984”. Nu reușeam să înțeleg cum cineva descrisese în 1948 atât de bine societatea din care noi abia ieșisem. Apoi, pe măsură ce interesul meu s-a schimbat, au apărut alte pretendente la acest statut – ”Introducere în shakespearologie” volumul semnat de Dan Amedeo Lăzărescu, sau ”După Babel”cartea în care Steiner ridică întrebări legate de traduceri și jocul cuvintelor dintr-o limbă în alta. 

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

C.N. Scriu pe blogul meu, ”Graffiti pe nori” – cristinedelcu.ro iar dintre cărțile mele două mai sunt disponibile la vânzare pe internet – ”Graffiti” apărută anul acesta la editura Heyday Books și Essays on Shakespeare, un e-book care este disponibil pe Amazon.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

C.N. În materie de literatură niciun sfat nu este demn de luat în seamă, dar, în același timp, niciun sfat nu trebuie ignorat. Deși, periodic, se anunță dispariția literaturii, ea se simte încă bine, și continuă să ne arate fețe ale realității pe care altfel nu le-am percepe. Fără literatură viața ar fi mai săracă, iar noi mai triști. Așa că, merită ca printre toate obligațiile de zi cu zi, să ne facem timp pentru a citi și a visa.

 

Emanuela Istrate
Autor: Emanuela Istrate
Emanuela e 👑 Super Erou Booknation.ro
Redactor de 1230 zile pe Booknation.ro
toate articolele scrise de Emanuela Istrate