Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Î: Ne-ar face o mare plăcere să descoperim cine este autoarea Cristina Andreea Stan .

R: Sunt o persoană obişnuită, însă specială, în felul ei – aşa cum suntem, de fapt, toţi! Sunt soţie şi mamă, prietenă şi fiică şi îmi place să cred că le sunt de folos persoanelor care au încredere şi apelează la mine, deschizându-şi sufletul!

Aşa cum a spus fetiţa mea de 7 ani, atunci când au întrebat-o, la şcoală, cu ce se ocupă părinţii:  „Mama vorbeşte cu oamenii şi îi ajută să nu mai fie trişti!”. Mi s-a părut că a sintetizat, cu inocenţa ei de copil, visul şi misiunea mea, aceea de a însoţi cât mai multe persoane pe drumul lor, pentru redescoperirea puterii personale şi pentru a fi, din nou, bine.

Pentru mine, definiţia succesului este atunci când eşti bine cu tine, când te iubeşti, te accepţi şi trăieşti în coerenţă cu ceea ce eşti, bucurându-te de traseu mai mult decât de punctul final al destinaţiei. Iar atunci când te re-întâlneşti cu tine însuţi, când îţi dai voie să fii cine eşti cu adevărat, vei găsi pacea şi armonia şi vei avea suficientă iubire, pentru a o dărui tuturor. Încerc să fac acest lucru în fiecare zi şi pot spune că, deşi am trecut prin mai multe încercări, inclusiv o depresie, astăzi, la aproape 41 de ani, sunt mai fericită şi mai împlinită decât am fost vreodată.

Î: Când a început pentru tine această pasiune pentru scris?

R: Nu am avut vreodată o mare pasiune pentru scris, am avut, mai degrabă, pentru citit. Am fost înconjurată de cărţi de când mă ştiu, iar una din primele amintiri este cu tatăl meu citind (a fost profesor de limba română şi limba franceză), în timp ce eu mă jucam pe covor şi îl priveam fascinată. Cărţile au fost parte din viaţa mea dintotdeauna, prefer oricând să îmi cumpăr o carte, în detrimentul a orice altceva.

De scris, am mai cochetat cu un blog pentru părinţii de adolescenţi, pe vremea când lucram într-o şcoală generală, însă în pandemie am avut suficient timp cât să apuc să leg ceva, de la cap la coadă. Dar, chiar şi aşa, am făcut-o mai mult pentru mine, adunam gânduri şi idei, nu aveam ca ţel final să scriu o carte. Abia când am văzut că se adunaseră destul de multe pagini, a început să se strecoare ideea cărţii şi întrebarea „cum ar fi, dacă….?”.

Î: Am observat că unul dintre subiectele abordate în cartea ta este dependența emoțională. Ce te-a determinat să scrii despre acest subiect?

R: În primul rând, nu aş fi putut scrie despre ceva ce nu am trăit eu însămi. Apoi, am observat că suferinţa în relaţii era unul din punctele comune ale clientelor care veneau la cabinet sau al persoanelor care îmi scriau, aşa că subiectul cărţii a apărut, în mintea mea, oarecum firesc.

Pe de altă parte, dependenţa emoţională este încă prea puţin cunoscută la noi, într-o societate care promovează ideea sacrificiului, care consideră iubirea de sine egoism şi care normalizează suferinţa în relaţii. Suferinţa nu are ce căuta într-o relaţie şi am încercat să dărâm acest mit, în cartea mea. Nu, nu este firesc ca partenerul, cel care se presupune că te iubeşte, să te facă să plângi. Atunci când cineva te iubeşte, îţi vrea binele, vrea să fii fericit şi nu îţi va provoca niciodată suferinţă în mod intenţionat.

Din păcate, aşa cum ziceam, din grădiniţă le spunem fetiţelor care se plâng că sunt trase de codiţe, că, de fapt, băieţeii respectivi le plac, de aceea le trag de păr… Şi apoi, ne mai mirăm că, la vârsta adultă, ajungem în relaţii în care considerăm că este gelos pentru că mă iubeşte, îmi interzice să mă duc la job sau să mă văd cu prietenele, pentru că mă vrea mereu lângă el şi, de fapt, normalizăm abuzul fizic sau emoţional, ba chiar ni se pare o dovadă de iubire – face toate acele lucruri oribile pentru că, de fapt, mă iubeşte atât de mult şi nu vrea să mă piardă!

Î: Ce ne poți spune despre cartea ”Vrei să iubești? Începe cu tine!”?

R: Este o carte care te ajută să înţelegi ce este dependenţa emoţională, să reuşeşti să o identifici, în cazul în care ţi se întâmplă ţie sau cuiva din jurul tău şi, cu instrumentele potrivite, să o poţi lăsa în urmă și evita pe viitor.

Mi-aş dori ca această carte să fie un semnal de alarmă. O invitaţie la a ne opri, măcar din când în când, din ritmul nebun al vieţii de zi cu zi, de pe pilot automat, şi a ne întreba: ”Sunt bine? Mă simt bine?”. Iar dacă răspunsul este negativ, poate e momentul să începem să ne punem pe primul loc. Dacă tu nu eşti #binecutine, nimeni altcineva nu te va putea face să te simţi astfel. Dacă tu nu eşti #binecutine, nici nu vei putea dărui celorlalţi, pentru că paharul tău emoţional este gol.

Aşa cum am menţionat mai sus, nu iubirea doare, ci lipsa ei. Iar dacă ţi se pare că îţi iubeşti partenerul atât de mult, încât să îi treci cu vederea orice, cu riscul nefericirii tale, s-ar putea ca ceea ce simţi să nu fie iubire, ci dependenţă.

Cartea mea este exact despre aceste lucruri: despre relaţii toxice şi dependenţă emoţională – un ghid practic, cu explicaţii cât mai accesibile şi cazuri concrete din experienţa personală și cea de la cabinet. Iar reacţiile cititoarelor vin să îmi confirme că ceea ce am prezentat acolo nu sunt, din păcate, cazuri izolate: se pare că foarte multă lume trăieşte aceste lucruri.

Î: Lucrezi la o nouă carte în prezent?

R: Sincer, nu! Deocamdată nu am nici timp, nici idei. Atunci am avut ceva de spus şi am făcut-o, iar dacă va mai fi să fie ceva, va fi. Nu vreau nici să pun presiune pe mine, ştiu că nu funcţionez aşa şi doar aş bloca fluxul.

Î: Cum ai reușit să combini activitatea de dezvoltare personală cu cea de autoare?

R: Sincer, mă consider mai puţin autoare, şi mai mult implicată în activitatea mea de coaching şi dezvoltare personală, atât pentru mine, cât şi pentru femeile minunate pe care le însoţesc în această călătorie a lor. Le-am putut îmbina, în momentul în care am scris cartea, pentru că era perioada lockdown-ului şi stăteam acasă, plus că a fost o perioadă mai puţin intensă în ceea ce priveşte cererea de consultaţii online. Acum, recunosc, nu cred că aş avea timp să le fac pe toate, în fond, ziua are doar 24 de ore, deşi societatea se aşteaptă să fim superwomen şi promovează acest ideal: să avem o carieră şi joburi de succes, să fim mamele ideale, să gătim ca în emisiunile de specialitate de la tv, să spălăm, călcăm şi să îngrijim casa ca în reviste, să mergem la sală pentru a ne păstra fit, să ducem copiii la japoneză, aikido, origami şi bune maniere, să plimbăm căţelul şi, la sfârşitul zilei, să fim iubitoare cu partenerul nostru – în tot acest timp păstrându-ne, evident, zâmbetul şi buna dispoziţie.

Departe de mine toate acestea: sunt o soţie imperfectă, o mamă care abia învaţă, stângaci, acest nou rol, o gospodină jalnică, iar sala o văd doar când mai trec cu maşina pe lângă ea…. Dar mă simt minunat, în imperfecţiunea mea şi este ceea ce aş vrea să transmit tuturor cititoarelor voastre: este perfect să nu fii perfect!

Î: Cum a fost pentru tine procesul de publicare a cărților în România?

R: A fost foarte simplu, nu am făcut mare lucru. Am terminat manuscrisul, l-am trimis unei edituri pe care am simţit-o mai prietenoasă cu autorii debutanţi şi am primit un răspuns după câteva luni, în care mi se spunea că li se pare interesant.

Nu am stat cu emoţii în perioada respectivă, pentru că publicarea unei cărţi nu era scopul meu principal. Eu făceam altceva în viaţa de zi cu zi şi iubeam ceea ce făceam, deci nu a fost o aşteptare în care bifam în calendar încă o zi care a trecut şi în care nu am fost contactată. Aproape că uitase că am trimis ceva… Pur şi simplu am plantat o sămânţă în sol şi am considerat că e firesc să dureze până când se vor vedea roadele.

Î: De la cine ai primit prima părere despre cartea ta?

R: Înainte de publicare, nu a citit-o nimeni, doar cei de la editură, care au aprobat manuscrisul. Apoi, am început să primesc mesaje de la cititoare (recunosc, audienţa mea este, aproape în totalitate, feminină), marea majoritate pozitive. Pe de altă parte, am primit reclamaţii de la bărbaţi, supăraţi că le distrug căsniciile. Departe de mine gândul de a distruge ceva!! Însă dacă, într-adevăr, s-a terminat o relaţie în urma conştientizărilor apărute datorită (consider eu) sau din cauza (consideră ei) cărţii mele sau unei şedinţe de la cabinet, înseamnă că relaţia respectivă era, deja, în moarte clinică.

Îmi amintesc de un proverb pe care l-am auzit în predica preotului, la nunta unor prieteni francezi: „Les mouches n’entrent pas dans une soupe bouillante!” (tradus ceva de genul “Muştele nu intră într-o supă clocotită”). Mi-ar plăcea ca domnii respectivi să aibă mai multă grijă de supa/relaţia lor şi să o menţină “clocotită”, în loc să caute responsabili în exterior!

Î: Unde îți pot urmări cititori noștri activitatea?

R: În principal, pe facebook (@binecutine), pe Instagram (cristina.andreea.stan) si, de asemenea, pe https://binecutine.ro, site-ul de unde pot descărca şi nişte materiale gratuite despre dependenţa emoţională. Cartea se poate achiziţiona doar de pe pagina de internet a editurii Bookzone.

Î: Ai un mesaj pentru comunitatea BookNation?

R: Le urez să aibă curajul de a fi autentici, de a trăi aşa cum îşi doresc, dincolo de presiunile societăţii sau ale celor din jur! De a-şi identifica, singuri, propria definiţie a succesului în viaţă şi de a trăi în coerenţă cu aceasta!
Şi, evident, aşa cum le spun şi copiilor mei, să citească mereu, să citească orice, numai să citească! Nu există carte din care să nu rămâi cu ceva, fie o idee sau o stare de bine. Oricum ar fi, oricât de neinteresantă ar părea, poate, o carte citită este un câştig!

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!